Se cuvine sǎ mulţumesc tuturor celor care aţi avut amabilitatea
sǎ-mi dǎruiţi un gând bun pentru ziua de ieri când am depǎșit borna 66. Faceţi-mi
onoarea de a servi împreunǎ cu mine și familia, o felie de tort. Pǎstrez în
rezervǎ whiski-ul și șampania, sǎ nu dau prilejul guvernului democraţiei de
trei parale sǎ interpreteze cǎ prin acţiunile mele am provocat un miting
neautorizat și sǎ-mi ridice dreptul la vot pentru turul doi.
*
Fǎrǎ legǎturǎ cu subiectul. Diaspora ne-a dat azi-noapte o
lecţie. La Londra s-a cântat imnul. Oare acasǎ în Romania l-am uitat?
Mi-au rǎmas în minte cuvintele ambasadorului Ion Jinga. El
a încercat sǎ potoleascǎ spiritele, invitându-i pe “provocatorii securiști”(cuvintele
ministrului Corlǎţean) care cântau imnul naţional, “la puţinticǎ rǎbdare”(strǎbunicul
nemuritor Caragiale), dupǎ ce au stat ore în șir în ploaie și frig, sǎ revinǎ la
urne peste douǎ sǎptǎmâni, mai de dimineaţǎ...
Atunci s-a auzit ca din ceaţǎ în mijlocul mulţimii
nemulţumite cǎreia i s-a luat dreptul la vot, parcǎ venind din toate capitalele
lumii:
Domnilor ambasadori dacǎ peste douǎ sǎptǎmâni vom veni de
douǎ ori mai mulţi?... Vom veni ca stǎpâni, nu desculţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu