Briză de Sud

           Mulţumesc domnului Profesor Petre Anghel pentru aprecierile din postfaţa Nordurilor

*

 Poezia  Ion Toma Ionescu îndeplineşte prima condiţie a artei: se naşte din sentimente şi trăiri. O îndeplineşte şi pe a doua: trăirile şi gândurile sunt transfigurate. Cea de a treia este, de asemenea, îndeplinită: poezia lui este înţeleasă şi lasă spaţiu pentru interpretări. E o poezie sinceră, rodul frământărilor curate, porneşte din viaţă şi se întoarce la viaţă. Nu e un lucru neînsemnat, ci extrem de semnificativ. Într-o lume a avantajelor, a luptei pentru avuţie, poezia lui Ion Toma Ionescu nu cere şi nu aşteaptă nimic. Împlineşte hulita sintagmă (pe nedrept, desigur că pe nedrept hulită!) a artei pentru artă. Dar pentru ce altceva ar trebui scrisă poezia, pentru ce altceva ar avea poeţii insomnii. Şi pentru ce ar trăi.

Există un filon religios în poezia lui Ion Toma Ionescu. Ascuns. Ca orice fibră de valoare. Poetul are flerul de a nu eşua în declaraţii şi în predici. E duhul ascuns, omniprezent al creaţiei şi, deci, al artei.

Autorul este un răzvrătit. Şi alţii sunt. El este un răzvrătit blând (în artă este posibil şi aşa ceva). Biografia lui a fost bruscată, dar el nu lasǎ sǎ se vadă, nu-şi arată cicatricile, e decent ca un ţăran din alt secol şi sensibil ca un adolescent.

Când se ia la luptă cu gazetarul, (în blogosferǎ) greşeşte, drept care i-aş sugera (meteahnă de critic literar ratat, că altfel nu pot să-mi zic!) să lase altora locul din aceastǎ arenă. Nu e al poeţilor. Poeţii sunt din stirpea aleasă a pierdanţilor, lumea aceasta nu este a lor.

„Ţin aproape linia sinuoasă/ a valului, înotând pe spate/ cu branhiile/  sincronizate la tastatură.” Aşa să facă.

Dar să ne întoarcem la versuri: poemele lui Ion Toma Ionescu curg, Mai exact: alunecă.

Cine citeşte poezia lui Ion Toma Ionescu devine mai bun. Şi se înalţă pe aripi. Aripele lui nu sunt de vultur, ci de porumbel. Dar liniştea, blândeţea, bunavestire sunt ale păsării lui Noe.

Iubitor de Nord, Ion Toma Ionescu este un solar în fond. Adică poet.

Petre Anghel

Semnal editorial

            În sfârșit Nordurile mele ies din ceaţa literelor de iarbǎ intrând în corpul literei tipǎrite.
Aici coperta:

Ora zero și un sfert. Sa ne potrivim ceasurile

          Îndemnam ieri, întruna din cele cinci postǎri ale Pǎsǎrii ceţii pe site-urile de literaturǎ de pe facebook, sǎ lǎsǎm pentru moment metaforele, având prilejul sǎ participǎm în direct la facerea istoriei. Și da, am avut dreptate, istoria a mai scris o paginǎ a trezirii naţionale. Nu omul Iohannis a fost cel care ne-a unit, ci sfidarea pe faţǎ a guvernanţilor, cei care cu o mașinǎrie infernalǎ a minciunilor, au șlefuit cu demenţǎ un chip cioplit.

          Nu poţi pune botniţǎ celui care-ţi culege via și-ţi face vinul bun cu care apoi ai pretenţia sǎ fii primit și sǎ închini la masa zeilor. Devi zeu pentru poporul tǎu cu principii, cu moralǎ, cu dragoste de ţarǎ, cu respect nu cu șmecherii.

          Și un sfat celor care se socotesc lângǎ Iohannis învingǎtori. Nu vǎ aruncaţi precum corbii când simt sângele pe jivina rǎnitǎ. Lǎsaţi-i pe cei din haitǎ sǎ-și lingǎ rǎnile și sǎ se judece între ei. Personal nu mǎ mai tem. Mulţimea tǎcutǎ și frumoșii tineri exuberanţi vor veghea din stradǎ, și sigur nu vor permite abuzuri.

          Cine seamǎna vânt culege furtuna! Cine seamǎnǎ dezbinare va avea parte de ea!

          L-am ascultat de dimineaţǎ pe Iohanis vorbind simplu rar, apǎsat mǎsurânduși de douǎ ori cuvintele.

          „ Ce a fost de ales s-a ales. Acum trebuie sǎ mǎ apuc de treabǎ. Eu am înţeles acest semnal. Îi îndemn pe politicieni sǎ ia și ei seamǎ. Solicit parlamentului sǎ se ţinǎ de cuvânt și mâine sǎ pice legea amnistiei și sǎ lase justiţia sǎ-i judece pe cei suspectaţi de abuzuri și corupţie din rândul lor!
           Rog partidele sǎ înceapǎ imediat discuţia pe legea votului electronic și prin coresondenţǎ, sǎ nu se mai întâmple niciodatǎ ce s-a întâmplat ieri! Vreau sǎ-mi exprim încǎ odatǎ respectul pentru cei din diasporǎ! Cineva trebuie sǎ rǎspundǎ de votul catastrofal din diasporǎ și guvernul trebuie sǎ demitǎ pe cei vinovaţi!

          Il rog pe președintele în funcţie sǎ-i cheme și sǎ-i retragǎ pe ambasadorii care au umilit români! Un gând bun pentru partenerii externi. Voi continua sǎ mǎ sprijin pe cei trei piloni importanţi în politica extenǎ: Parteneriatul cu Statele Unite, locul și rolul NATO, locul și rolul UE. Voi dovedi cǎ România e un partener serios! Invit guvernul cât mai urgent cu bugetul în parlament! Cea mai plǎcutǎ surprizǎ pentru mine la aceste alegeri au fost cei peste 64% dintre cetǎţeni care s-au prezentat la urne. Voi fi un președinte liber și vǎ voi reprezenta pe voi care m-aţi ales!”

          Vǎ puteţi imagina ce logoree poleitǎ, ce diatribǎ sforǎitoare ar fi pregǎtit celǎlat, dacǎ ar fi ieșit președinte?

Ora 21

          Nu mai conteazǎ cifrele, procentele, atâta timp cât la Torino și Paris jandarmii au aruncat cu gaze lacrimogene, împotriva românilor care voiau sǎ voteze. Aceiași români ce au stat la coadǎ, 8-9-10 ore, umiliţi a doua oarǎ de guvernul ţǎrii lor.

          Nu mai conteazǎ cifrele, atâta timp cât românii umiliţi sunt culeși de pe strǎzi de salvǎri, pentru a li se da primul ajutor, iar guvernanţii, ca niște fecioare nevinovate, rǎmân sǎ se plimbe în continuare pe trotuarul politicii românești.

          Continuaţi sǎ vegheaţi pânǎ dimineaţǎ! Și dupǎ aceea multe zile la rând, dacǎ tot v-aţi trezit!

Ora 19

          58% prezenţǎ la vot în ţarǎ, iar la Paris, înconjuraţi de jandarmi, mii de oameni strigând împotriva guvernului: Hoţii! Hoţii! Aici am ajuns la borna orei 19. Mai sunt douǎ ore de foc.

          Am ascultat o româncǎ plângând dupa zece ore de stat la coadǎ, reușise sǎ voteze și era feericitǎ. Nu a simţit nici ploaia, nici frigul, nici oboseala, doar perplexitatea în faţa obstrucţionǎrii organizate a guvernului care își împiedicǎ cetǎţenii sǎ-și exercite un drept.

          Abia acum vor înţelege strǎinii de ce ne înghesuim noi românii sǎ sǎrutǎm la sǎrbǎtori sfintele moaște.

          Mǎcar acolo ne simţim liberi!

          S-a gândit cineva dintre decidenţi cǎ votul ar trebui sǎ fie o sǎrbǎtoare? Cine rǎspunde cǎ totul, în aceastǎ zi, e o luptǎ pentru, sau împotriva fraudei!?

          În final zic și eu  ca preotul acela sublim din diaspora: Vǎ binecuvântez cu mâna dreaptǎ! Iar lor guvernanţilor le zic, pânǎ nu e prea târziu:

          Lǎsaţi românii sǎ voteze!