Un selfie cuvântǎtor

            Nu sunt multe bucurii într-un an pentru a le lǎsa sǎ se rostogoleascǎ pe lângǎ noi fǎrǎ sǎ marcǎm ceremonia momentului. Nu avem prea dese ocazii sǎ fim noi cei aleși de zei sǎ sorbim licoare binecuvântatǎ din cupa victoriei. Sǎ profitǎm așadar și sǎ ne potrivim zâmbetul într-un selfi al cuvintelor pe mǎsura luminii care scaldǎ ca o aurǎ chipul destins al Cosânzenei noastre, nimeni alta decât Simona Halep, cea din poveste.

            Cu admiraţie nedisimulatǎ, Timea Bacsinszky, adversara comfruntǎrii din finala de la SHENZHEN a rostit o frazǎ care concentreazǎ în ea tot ce s-ar fi putut spune dupǎ o încleștare dominatǎ clar nu de acurateţea loviturilor sau tǎria braţului, ci de scânteierea minţii.

            „Te felicit Simona! Ai fost prea bunǎ pentru mine astǎzi!”

            Vǎ mǎrturisesc, de la Nadia Comǎneci ochiul meu profan nu a mai avut ocazia sǎ priveascǎ cu atâta încântare armonia în stare purǎ. Aerul din jurul Simonei, parcǎ îndrǎgostit de eleganţa mișcǎrii ei, pur și simplu uitǎ sǎ opunǎ rezistenţǎ mingii care deseneazǎ din racordajul fin al rachetei, traiectorii imposibile.

            E doar primul turneu și consemnǎm deja prima victorie (a noua în toatǎ cariera). Pare cǎ în 2015 avem de numǎrat! Sǎ fie zecele Simonei(trofeul numǎrul zece) la fel de celebru ca zecele Nadiei, la Melbourne?(La Sydney ne-am mulţumi cu finala.)   Doamne ajutǎ!

Alte împletituri de lânǎ

            S-a liniștit și Parisul. 

            Simona Halep și-a astâmpǎrat visul câștigând primul turneu din acest an la Shenzhen în China, cum era în plan. Mâine Președintele Iohannis intrǎ în pâine și merge sǎ reaprindǎ lumina la Turnul Eiffel, cu Merkel, Cameron și Mariano Rajoy. Ne-am liniștit și noi.

            Parlamentarii își antreneazǎ anduranţa pentru vacanţǎ. DNA-ul reașeazǎ intoleranţa de circumstanţǎ pe ţintar, ei totdeauna par sǎ joace cu negrele. Chiuariu își scrie deja scenariu.

            În curtea televiziunilor s-a deschis bâlciul subţire al deșertǎciunilor. Striblea și Mânǎstire la patru ace nu mai guiţǎ, au fǎcut schimb de cojoace. Pușcalǎu stǎ pe tușa ca Mesi în rezervǎ de lux. Rareș Bogdan în reflux, retras la o mǎtușǎ din partea miresii mǎnâncǎ gras. În fine, de luni cicǎ revine pe cǎrbuni în Realitate.

            Piţurcǎ a luat de la Steaua doi nebuni la Al Ittihad prezentându-i drept nestemate. Înţelept, s-a pregǎtit de jihad. Dǎ cacialmaua și pleacǎ în State.

¨One Day on Earth¨ (Part 1 of 4)

Așadar sǎ ne bucurǎm

             

            „Cel mai important e sǎ mǎ bucur de tenis!”

            Niciodatǎ nu scapǎ prilejul Simona Halep sǎ rosteascǎ aceste cuvinte magice. Sǎ te bucuri de scurta viaţǎ ce ţi se dǎ, cu toate minunǎţiile ei, în fiecare clipǎ a libertǎţii tale de exprimare înainte ca destinul sau un scelerat atroce cu un Kalașnicov sǎ schimonoseascǎ faţa lumii într-un rictus oripilant.

            Sǎ continuǎm neîncrâncenat sǎ credem cǎ lumina înfrânge totdeauna întunericul și mângâiaţi de acest gând sǎ ne încolonǎm pe Champs-Elysées cu lumânǎri în mâini ca un fluviu viu cǎtre Turnului Eiffel sǎ-i reaprindem zâmbetul și strǎlucirea.

            Nici o legǎturǎ aparentǎ între atentatul terorist de la Paris care ne-a zguduit pe toţi și zâmbetul senin al Simonei Halep închinându-se întâi cerului și apoi înfǎţișându-se camerelor cu faţa luminoasǎ cǎtre noi în serviciul bucuriei de a fi.

            Je suis Charlie. 

Ion sau Charlie

Doi Ioni cu doi nepoţi...

Noi de ce suntem Charlie tataie?
Pentru ca nu ne inchinam la Kalashnikov...