Un selfie cuvântǎtor

            Nu sunt multe bucurii într-un an pentru a le lǎsa sǎ se rostogoleascǎ pe lângǎ noi fǎrǎ sǎ marcǎm ceremonia momentului. Nu avem prea dese ocazii sǎ fim noi cei aleși de zei sǎ sorbim licoare binecuvântatǎ din cupa victoriei. Sǎ profitǎm așadar și sǎ ne potrivim zâmbetul într-un selfi al cuvintelor pe mǎsura luminii care scaldǎ ca o aurǎ chipul destins al Cosânzenei noastre, nimeni alta decât Simona Halep, cea din poveste.

            Cu admiraţie nedisimulatǎ, Timea Bacsinszky, adversara comfruntǎrii din finala de la SHENZHEN a rostit o frazǎ care concentreazǎ în ea tot ce s-ar fi putut spune dupǎ o încleștare dominatǎ clar nu de acurateţea loviturilor sau tǎria braţului, ci de scânteierea minţii.

            „Te felicit Simona! Ai fost prea bunǎ pentru mine astǎzi!”

            Vǎ mǎrturisesc, de la Nadia Comǎneci ochiul meu profan nu a mai avut ocazia sǎ priveascǎ cu atâta încântare armonia în stare purǎ. Aerul din jurul Simonei, parcǎ îndrǎgostit de eleganţa mișcǎrii ei, pur și simplu uitǎ sǎ opunǎ rezistenţǎ mingii care deseneazǎ din racordajul fin al rachetei, traiectorii imposibile.

            E doar primul turneu și consemnǎm deja prima victorie (a noua în toatǎ cariera). Pare cǎ în 2015 avem de numǎrat! Sǎ fie zecele Simonei(trofeul numǎrul zece) la fel de celebru ca zecele Nadiei, la Melbourne?(La Sydney ne-am mulţumi cu finala.)   Doamne ajutǎ!