duminică, 4 ianuarie 2015

Porţi



Sǎ-ngenunchi falnicul
trunchi de stejar
sub clar
de lunǎ plinǎ.

În luminișul pǎdurii
sar așchii,
spiritele rele,
din tǎișul securii.

Stejarul e greu
când împarţi
tainul jumǎtate
cu Dumnezeu.

Sǎ-l cobori cu rost,
joi sau marţi,
Nu se poate
în zi de post.

Apoi,  pe ștergarul alb
întinnzi bucate:
caș de oi, ceapǎ, usturoi
cu pitǎ și slanǎ

stropitǎ cu horincǎ.
Și la sfârșit,
o junincǎ prǎbușitǎ
în jarul încins,

îmbǎtatǎ cu sânge
de urs, vâscos,
scurs pe vranǎ 
ca untedelemnul

Musai sǎ petreci însoţit,
cǎ nu-i pomanǎ.
Nu treci copârșeul
peste apa morţilor

Ascult mǎrturii
de demult, în lemnul
porţilor cioplind
semnele mute.

Urc pǎsǎrile
în cerul dimineţii,
dintele lupului,
colacul, rozeta, crucea...

Leg cu migalǎ
noduri la sfori,
înfǎșor în spiralǎ
șarpele în pomul vieţii,

Aplecat asupra
trupului meu trec,
pe sub hǎizașul porţii,

toate cuvintele







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu