Porţi

Sǎ-ngenunchi falnicul

trunchi de stejar

sub clar

de lunǎ plinǎ.

În luminișul pǎdurii

sar așchii,

spiritele rele,

din tǎișul securii.

Stejarul e greu

când împarţi

tainul jumǎtate

cu Dumnezeu.

Sǎ-l cobori cu rost,

joi sau marţi,

Nu se poate

în zi de post.

Apoi,  pe ștergarul alb

întinnzi bucate:

caș de oi, ceapǎ, usturoi

cu pitǎ și slanǎ

stropitǎ cu horincǎ.

Și la sfârșit,

o junincǎ prǎbușitǎ

în jarul încins,

îmbǎtatǎ cu sânge

de urs, vâscos,

scurs pe vranǎ 

ca untedelemnul

Musai sǎ petreci însoţit,

cǎ nu-i pomanǎ.

Nu treci copârșeul

peste apa morţilor

Ascult mǎrturii

de demult, în lemnul

porţilor cioplind

semnele mute.

Urc pǎsǎrile

în cerul dimineţii,

dintele lupului,

colacul, rozeta, crucea...

Leg cu migalǎ

noduri la sfori,

înfǎșor în spiralǎ

șarpele în pomul vieţii,

Aplecat asupra

trupului meu trec,

pe sub hǎizașul porţii,

toate cuvintele