Dând o fǎţuire
nouǎ postǎrilor mai vechi, deschid o altǎ paginǎ de blog: Împletituri de lânǎ
*
Ilie
Nǎstase, Ilie Dumitrescu, Ilie Moromete sau Ilie de la Sculǎrie… În felul lor,
toţi l-au iubit pe Dumnezeu. Cu mai micǎ sau mai mare osârdie. Chit cǎ unul a
mai aruncat cu racheta dupǎ ciori, altul a ţintit poarta și mingea s-a ridicat
la nori, celǎlalt a tǎiat salcâmul când era în flori… Doar ǎla de la sculǎrie,
nu-ști’ ce drac’ a fǎcut, da mi se pare c-a fost arbitru.
Dacǎ stai
și analizezi, nu se existǎ nici un dubiu la mijloc, Proorocul Ilie a fost numai
unul. Nu posed toate datele, nu sunt o somitate în domeniu religios, dar fiind
un cuget îndeajuns de liber îmi pot asuma riscul sǎ gândesc sǎnǎtos.
Ilie ǎsta
proorocul, a trǎit în ţara lui de evrei pe vremea
regelui Ahaab în ţinutul Samariei. Și regelui holtei i-a venit sǎ se însoare la
un anumit moment. A dat sfoarǎ în ţarǎ , iar pe twitter
și facebook vestea s-a rǎspândit în afarǎ.
“Am decis
sǎ organizez un concurs de Miss ca-n povești cum se întâmplǎ la curţile
împǎrǎtești cu regim deschis.”
S-au strâns
frumoasele pǎmântului, dar numai una din Sidon ,
o prinţesǎ fenicianǎ, Isabela, i-ar fi strǎfulgerat ca un simplon inima și
mintea regelui. N-a mai ţinut cont cǎ la întrebǎrile obligatorii din chestionar
(trebuia sǎ dai un test grilǎ ca la școala de șoferi), Isabela, viitoarea
mireasǎ, a cam cǎlcat în nuferi la întrebarea cu credinţa. Ea se închina zeului
Baal.
Ahaab,
preţuind frumuseţea femeii, mai mult decât credinţa în Dumnezeu, se uita la ea
ca la soare, a poruncit poporului sǎu sǎ se închine cu mic cu mare zeului Baal.
Și poporul
prost, o vǎzuse pe Isabela de la picioare pânǎ sus în costum de baie dimineaţa
și în ţinutǎ de searǎ la apus. O splendoare! Avea de toate, coapse, bust,
veselǎ mereu, ciripea frumos, ce sǎ-i mai cearǎ, sǎ tacǎ? N-avea rost, începuse
sǎ le placǎ. Baal al ei, noul zeu propus, fudul, nu s-a arǎtat. S-a arǎtat ea
destul! Ce erau sǎ facǎ? S-au supus.
Aceste
fapte au atras mânie divinǎ.
Și aici, cu
sala arhiplinǎ a intrat în scenǎ la pupitru Ilie, nu ǎla de la sculǎrie,
arbitru… Ilie Proorocul! Cu tunete în voce și focul în priviri, de sǎ zici cǎ
s-amplinit sorocul. Lǎsase documentul, mustrarea scrisǎ regelui la secretariat,
dupǎ care a devoalat momentul la televizor tuturor canalelor de știri. Sumbru
viitorul. Prin urmare, trei ani jumate de pedeapsǎ. Secetǎ și jale. Trei ani la
rand nici apǎ, nici curmale. Dumnezeu e bland, cum s-ar zice.
În timpul
ǎsta Isabela și Ahaab și-au vǎzut de treaba lor și au avut fiii și fiice
De popor, Sfânta
Scripturǎ ce zice?
Zice cǎ
sǎrac cu duhul și mereu frustrat, se ia dupǎ femei și femeia are pielea de drac
sulemenitǎ. Dar și Ilie în cazul ǎsta a exagerat având o abordare greșitǎ...
Mǎ Ilie, umbli cu cioara vopsitǎ. Dai în toţi, ocolind pe cel vinovat. Consider cǎ e
pǎcat!
