Poezia vie

            “Pentru toţi poeţii mari care au trǎit în limba românǎ sǎ pǎstrǎm zece secunde de liniște!”

            Inspirat poetul Adrian Suciu la capǎtul unei dupǎ-amieze ca o oazǎ – apǎrutǎ în deșertul de frig al zilei de ieri – realǎ, consistentǎ, într-o Direcţie 9 care pare sǎ fi gǎsit locuinţǎ înǎltǎ Poeziei vii. Și parcǎ am vǎzut atunci fulgi de zǎpadǎ coborând din tavan peste rǎnile prin care sângeraserǎ cuiele. Atâta tǎcere, dupǎ ce dinainte cuvinte libere exersaserǎ împletituri de lânǎ.

            A fost o întâmplare de ţinutǎ în care clinchetul de pahare, la îndemnul voalat al gazdei, n-a acoperit șoapta poeţilor. Nu se putea altfel cǎci în prejma zilei sale de naștere Mihai Eminescu coborâse și el stând la o masǎ cu Magda Isanos, Lucian Vasilescu, Nichita Stǎnescu, Dimitrie Stelaru, Ciprian Chirvasiu și alţi truditori ce însemnaserǎ locul.( Cer scuze celorlalţi mulţi prezenţi la manifestare.)

            Șase tineri frumoși, statui vii, unii risipitori, au plantat puieţi în ogorul de fum de la Club 99, împǎdurind dimineţi cu rouǎ limbii române.

            Au lansat cǎrţi: Marius Dumitrescu, Valentin Leahu, Raluca Oana Ciceu, Marie Vrânceanu, Cristina Cîrnicianu și Emil Sude. Au slujit muzical poezia, Raul Cârstea și Adi Manolovici.

            Consemnând Ion Toma Ionescu aștept imagini pentru blogul meu. http://pasareacetii.blogspot.com

            Mulţumesc fumos pt fotografii Claudia Minela. 

Ilie Proorocul. Povestiri de pe blog

Notǎ:

            Dând o fǎţuire nouǎ postǎrilor mai vechi, deschid o altǎ paginǎ de blog: Împletituri de lânǎ

                                                                                       
                                *

            Ilie Nǎstase, Ilie Dumitrescu, Ilie Moromete sau Ilie de la Sculǎrie… În felul lor, toţi l-au iubit pe Dumnezeu. Cu mai micǎ sau mai mare osârdie. Chit cǎ unul a mai aruncat cu racheta dupǎ ciori, altul a ţintit poarta și mingea s-a ridicat la nori, celǎlalt a tǎiat salcâmul când era în flori… Doar ǎla de la sculǎrie, nu-ști’ ce drac’ a fǎcut, da mi se pare c-a fost arbitru.

            Dacǎ stai și analizezi, nu se existǎ nici un dubiu la mijloc, Proorocul Ilie a fost numai unul. Nu posed toate datele, nu sunt o somitate în domeniu religios, dar fiind un cuget îndeajuns de liber îmi pot asuma riscul sǎ gândesc sǎnǎtos.

            Ilie ǎsta proorocul, a trǎit în ţara lui de evrei pe vremea regelui Ahaab în ţinutul Samariei. Și regelui holtei i-a venit sǎ se însoare la un anumit moment. A dat sfoarǎ în ţarǎ, iar pe twitter și facebook vestea s-a rǎspândit în afarǎ.

            “Am decis sǎ organizez un concurs de Miss ca-n povești cum se întâmplǎ la curţile împǎrǎtești cu regim deschis.”

            S-au strâns frumoasele pǎmântului, dar numai una din Sidon, o prinţesǎ fenicianǎ, Isabela, i-ar fi strǎfulgerat ca un simplon inima și mintea regelui. N-a mai ţinut cont cǎ la întrebǎrile obligatorii din chestionar (trebuia sǎ dai un test grilǎ ca la școala de șoferi), Isabela, viitoarea mireasǎ, a cam cǎlcat în nuferi la întrebarea cu credinţa. Ea se închina zeului Baal.

            Ahaab, preţuind frumuseţea femeii, mai mult decât credinţa în Dumnezeu, se uita la ea ca la soare, a poruncit poporului sǎu sǎ se închine cu mic cu mare zeului Baal.

            Și poporul prost, o vǎzuse pe Isabela de la picioare pânǎ sus în costum de baie dimineaţa și în ţinutǎ de searǎ la apus. O splendoare! Avea de toate, coapse, bust, veselǎ mereu, ciripea frumos, ce sǎ-i mai cearǎ, sǎ tacǎ? N-avea rost, începuse sǎ le placǎ. Baal al ei, noul zeu propus, fudul, nu s-a arǎtat. S-a arǎtat ea destul! Ce erau sǎ facǎ? S-au supus.

            Aceste fapte au atras mânie divinǎ.

            Și aici, cu sala arhiplinǎ a intrat în scenǎ la pupitru Ilie, nu ǎla de la sculǎrie, arbitru… Ilie Proorocul! Cu tunete în voce și focul în priviri, de sǎ zici cǎ s-amplinit sorocul. Lǎsase documentul, mustrarea scrisǎ regelui la secretariat, dupǎ care a devoalat momentul la televizor tuturor canalelor de știri. Sumbru viitorul. Prin urmare, trei ani jumate de pedeapsǎ. Secetǎ și jale. Trei ani la rand nici apǎ, nici curmale. Dumnezeu e bland, cum s-ar zice.

            În timpul ǎsta Isabela și Ahaab și-au vǎzut de treaba lor și au avut fiii și fiice

            De popor, Sfânta Scripturǎ ce zice?

            Zice cǎ sǎrac cu duhul și mereu frustrat, se ia dupǎ femei și femeia are pielea de drac sulemenitǎ. Dar și Ilie în cazul ǎsta a exagerat având o abordare greșitǎ...

            Mǎ Ilie, umbli cu cioara vopsitǎ. Dai în toţi, ocolind pe cel vinovat. Consider cǎ e pǎcat!