Un filmulet de la Tonka

Postare de Burichi Carmen.

Cenaclu de urgenţǎ. Între douǎ orfeline

            Un spaţiu aerisit, un public civilizat, receptiv și participativ fǎrǎ asperitǎţi de manifestare, un nivel al lecturilor dincolo de graniţa amatorismului, cu texte inspirate care justificǎ așezarea în pagini de carte spre a fi expuse consumului spiritual. (Uff ce expresie mi-a venit în minte, dar ca sǎ nu cad în depresie o pǎstrez, sǎ tușez cumva optimist aserţiunile ieșite de curând în spaţiul televizistic burlesc, cum cǎ patru unitǎţi de culturǎ într-un oraș de dimensiunile Focșaniului, consumǎ inutil bugetul primǎriei și cursul profitabil al banului.)  

            Pǎi da, pe fond, primarele, persoana în cauzǎ și acoliţii, au dreptate. De ce ar fi nevoie de palate de culturǎ, teatre, biblioteci, edituri pentru atâta risipǎ de consum spiritual stereotipǎ? Sǎ construim baruri paralele de o parte și alta de drum și sǎ dǎm drumul la carnaval.  Cu oleacǎ de spirt și fonduri mǎrite pentru anafurǎ la biserici plus o sacoșǎ cu daruri, umplem toate belelele descoperite ale consumului pe cap de gurǎ a ǎlora bruneţii, Poeţii care vor metaforǎ și spirit, sǎ le consume pe banii lor! Pot primi eventual o murǎturǎ din partea casei)

           Așa am ajuns la Tonka Soul Café producǎtor și consummator de vers. Și marii artiști din Montparnasse au avut cârciumi!

            Cu udǎtura crește cultura!

       M-am temut cǎ lista lungǎ de cǎrţi cât un tren de marfǎ, așteptând lansarea, va îngreuna desfǎșurarea cǎlǎtoriei organizate de Cenaclul de urgenţǎ. Și mi-am adus aminte șirul vagoanelor încǎrcate cu nisip de pe prundul Argeșului și de marea mea mirare, copil fiind, cǎ nisipul expediat peste graniţǎ e la așa mare cǎutare. Nu înţelegeam cu nici un chip cum nemţii ǎia nu au la ei în ţarǎ nisip! De unde era sǎ știu cǎ în nisipul nostru cǎutau de fapt metalele rare.

          Asearǎ, matur, în faţa unui pahar cu bere, am putut sǎ discern împrejur cu plǎcere strǎluciri rare.

     Au fost prezenţi: George Mihalcea, Magda Mirea, Eugen Pohonţu, Maria Elena Chindea, Emil Iulian Sude, Marie Vrânceanu, Ingrid Cosma, Cristina Maria Firoiu, Claudia Minela, Micul Paris, Mircea Bodolan Ionuţ Calotǎ, Daniela Toma și mulţi alţii.

           Muzica și poezia douǎ orfeline la Tonka s-au simţit bine.

Evenimente paralele

            Pe mapamond, douǎ sunt evenimentele importante care ţin azi cu sufletul la gurǎ planeta. Ele se desfǎșoarǎ în București și Dubai. Dar numai într-un singur loc în lume pot fi urmǎrite concomitent, la clubul Tonka, pe Biserica Amzei la nr 19. Așa au gândit într-o convenţie istoricǎ,  deasupra muritorilor, Dumnezeul nostru și Alah al lor. Tulburǎtor cum dintre toate subiectele posibile, dintre toate evenimentele, dintre toate conflictele deschise, mai mult sau mai puţin diplomatice, dintre toate artele, s-a ales tenisul și poezia.

            În Dubai, Simona Halep joacǎ începând cu ora 17 finala turneului cu Karolina Pliskova și am dori sǎ o vedem evoluând elegant, fǎrǎ tensionǎri inutile, la cea mai bunǎ valoare a ei. De partea cealaltǎ, la Tonka, lucrurile se complicǎ puţin pentru cǎ Cenaclul de urgenţǎ a invitat sumedenie de poeţi care sǎ-și prezinte cǎrţile și sǎ le ofere spre vânzare cu discount și autograf cu tot. Vǎ daţi seam ce îmbulzealǎ va sǎ fie!

            Vine firesc întrebarea:

            – Bine dar ce legǎturǎ are tenisul cu poezia ca sǎ le legǎm împreunǎ? Vǎ spun eu,, are o legǎturǎ indisolubilǎ. Spre exemplu eu lansez Nordurile și pun la dispoziţie în jur de treizeci de cǎrţi. Sper sǎ fie suficiente. Câte cǎrţi se vor vinde, atâţia ași vor zbura din racheta Simonei. E stabilit! Pǎi ce credeaţi cǎ am lǎudat-o degeaba pânǎ acum în articolele mele sportive!?...

            Era sǎ uit. Când veniţi la Tonka, luaţi cu dumneavoastrǎ tableta personalǎ sau telefonul smartphone, sǎ vedeţi meciul Simonei în timp ce citim poezie. În liniște, ca sǎ nu supǎrǎm nici amfitrioana, pe Daniela Toma.

La Gaudeamus fara discount...

Așteptând semifinala de azi

             A cam scos untul Makarova din Simona noastrǎ, dar astfel de încercǎri te încarcǎ pentru viitor cu energii pozitive. Nu vreau sǎ-mi închipui cât de fericiţi ar fi fost cârcotașii, ce polifonie de voci clevetitoare s-ar fi manifestat cu talent tocând mǎrunt evident ca niște ursitoare celebre specialiste în pompe funebre în spaţiul nostru mioritic ascensiunea conjuncturalǎ a fetei ǎsteia care de doi ani e portdrapelul ce a reușit uneori sǎ ne mai uneascǎ gândurile la apelul de searǎ.

            Nu credeam cǎ mai putea fi înfrânt viermele ce ne macinǎ și ne dezbinǎ stratul istoric de cearǎ!

            Dacǎ pierdea partida cu Makarova, am fi fost în stare sǎ solicitǎm DNA-ul sǎ-i învestigheze nopţile. Câte ore a pierdut în bar? Câte sarmale a mâncat de sǎrbǎtori? Câţi mici la grǎtar? Dacǎ de la premier i s-au oferit flori otrǎvite, sau un portjartier pentru like-urile primite?... Era necesar sǎ-l schimbe pe Wim Fissette, sau s-a gândit egoist doar la economia ei din buget? Și tristul ǎsta de Ioniţǎ pus din oficiu, nu vede cǎ i-a fǎcut ferfeniţǎ serviciu’?

            În Dubai, Putin i-a dat tancurile Makarovei s-o sperie pe Simona, dar nici Iohannis n-a mai tǎcut. A rǎspuns dându-i pe mânǎ Simonei sǎ perie terenul cu un scut antirachetǎ, ceva de genul... Sǎ fi fost ǎla de la Deveselu? Nu ǎla e doar defensiv și ar fi cerut aprobare de la NATO. S-ar fi fǎcut anchetǎ. Avem altul mai tare, agresiv, ostinato. Un lucru bine fǎcut… 6-3/ 1-6/ 7-5/

            Notǎ: Trebuie sǎ ne obișnuim cu gândul cǎ fata asta va mai și pierde, dar sǎ ne bucurǎm de fiecare victorie a ei! 

Altǎ filǎ a poveștii

            Am visat într-o noapte cǎ Alex se scuturase de elementele de autism ca un cireș de florile sale, grǎbit sǎ-și coloreze în ramuri cu zâmbetul sǎu, chitele de cireșe, sporovǎind cu razele dimineţii și certând pǎsǎrile. Alex culegea de pe poale fructele coapte și se mânjise pe faţǎ cu zeama cireșelor pânǎ la urechi, iar pe buze îi înflorise din nou bucuria cuvintelor. Nu se mai sǎtura de cireșe și vorbea întruna povestind despre minunea regǎsirii.

            Azi Alexandru a împlinit 11 ani. Încǎ nu am gǎsit cireșul acela, dar tragem nǎdejde și noi și el cǎ îl vom gǎsi.

            LA MULŢI ANI ALEXANDRU!