Octombrie de Arges

În numărul din octombrie al revistei Argeş. Mulţumiri Augustin Doman!

 https://centrul-cultural-pitesti.ro/revista-arges-octombrie-2019/

Rebeca si Gusterele

 16 decembrie 2015. 4 ani. La Librarie Mon Cher. Lansare Guşterele

Sunt deja patru ani de când i-am dat nume de cod, Guşterele, şi mi-am luat mâna de pe el. Am deschis uşa zicându-i într-un fel „ridică-te şi umblă(!)”, dându-i drumul în lume, din pod. L-am crescut cum am simțit eu şi am crezut de cuviinţă, până ce m-am convins că-şi duce singur la gură zeama din lingură, e o fiinţă suficient de bine dotată, curată la trup și în spirit, și pregătită să-şi ia hamul şi praştia .

Mie mi se pare de un soi special, nobil şi modern în respectul tradiției, dar mai ales original. Nici lup, nici miel, doar că trebuie recunoscut la OSIM ca animal de paradă, că la scriitori la Uniunea de cult, pare să se închidă prăvălia, dacă și “amantul colivăresei” Radu Aldulescu şi-a găsit pălăria gravidă evacuată în stradă sub bradu împodobit cu zăpadă.(E drept, s-a întâmplat mai demult!...)

Din păcate e o vreme apatică, pe fond de criză și schimbare climatică. Suferinţa mea tipică de scriitor tipicar, e că nu se multiplică la tipar suficiente ouă de guştere, cât ar fi necesar, să împuieze!... Și alea care sunt, n-are cine să le încondeieze…

Nu ştiu cum s-o fi numind şi cât ţine tinereţea la guşteri!? Ce ştiu sigur e că marea guşteriadă încă n-a început şi mă cuprinde tristeţea!... Va trăi periculos Guşterele meu, notorietatea e jos şi nu mă surprinde, n-are cum să crească(!) între oameni ciudați care n-au timp să citească.

L-am învăţat să nu întindă mâna la capul podului să cerșească şi nici să iasă cu vreun critic la masă în vreo cârciumă dubioasă, să achite el nota cu cardul. Plăteşte criticul, dacă vrea să vadă leopardul…

La fel când intră în sediul unei reviste literare să nu se închine figurilor obosite şi triste ce par cuminţi în mediul lor de consacrare, că nu e nici Meca dar nici Las Fierbinţi şi redactorii nu sunt sfinţi să faci sluj, nici la Bucureşti, nici la Cluj!

Tu s-o cauţi pe Rebeca, fata romanțioasă cu buzele neatinse de ruj şi să-i oferi o cafea Jakobs alintaroma, doar atât! Să nu sari între sânii ei ca fantoma, s-au s-o muşti de gât, că dă al dracului de urât!

Ştiu eu dacă voi fi ascultat? În prezența ei, poate să devină turbat!

Am semnale că Gușterele nu se lasă din mână la citit. Se oferă cineva vreun editor să-mi împlinească visul, să mai scoatem o ediţie, ediţia III-a eu sunt pregătit cu manuscrisul, că de-asta v-am provocat…

Fotografii mişcate. Daniel Vorona

Teorema lui Holahan

Charles Holahan, profesor de psihologie la Universitatea Texas din Austin.

E de reținut acest nume și nu m-aș mira să-i fie ridicată o statuie în Piața Căţelu, lângă Fabrica de oxigen și să i se închine poeme nesfârșite de către poeții blestemați. Studiul său științific realizat pe indivizi cu vârsta cuprinsă între 55 și 65 de ani, a revoluționat toate teoriile care învederau că alcoolul se însoțește la om cu decesul prematur. 

Umpleți paharele și să bem pentru cinstirea și gloria lui Charles Holahan! S-a mai dărâmat un mit!... Studiu realizat pe o durată de 20 de ani a stabilit, fără putință de tăgadă, că rata mortalității a fost semnificativ mai mare la cei care n-au consumat deloc alcool. Degeaba inșii ponderați au băut doar apă cu lămâie, căci au mierlit-o și întâi, și mai mulți.

Descoperirea poate fi mană cerească pentru oameni culți. Să dăm şi cifrele seci ale “studiului”. Bilanțul focus grupului celor 1824 de voluntari cobai ce s-au lăsat măsuraţi.

Au rămas, vai, reci, grăbindu-se către locul de veci: 41% dintre băutori și 69% dintre abstinenți.

Hai poeți, aspiranţi de succes la nemurire, de mâine să fim prezenţi mai des cu Daniel Vorona la Boema 33 să postulăm  teorema!

(Știre preluată de Mediafax de la BUSINESS INSIDER)

am văzut moartea cu ochii

               lui Daniel Vorona

o negresă tânără

se înflăcăra
obraznic în aer
lepădându-se de hanţe
dansa  din buric

şişul meu
cu tăişul în jos 
se trezise
în prăsele de os…
ardeam la foc mic

l-am răsucit de teamă
morţii sub piele…
cu zăpadă am şters
sângele pe lamă
şi-am fugit

ea ţinându-se de stele
mă striga
duios
poete
cu ce ţi-am greşit

Cinci ani de rezistenţă

Cinci ani de rezistenţă - în ţara tuturor orgoliilor, un fel de ţară a nimănui, pe linia frontului în războiul literaturii - schimbă percepţia unităţii de măsură a spaţiului şi timpului, trecând într-o altă dimensiune. Cenaclul de urgenţă şi-a câştigat dreptul la sărbătoare căci sufletul lui minunat, Daniela Toma, a ţinut cu tot dinadinsul să-şi împlinească visul. Două au fost argumentele ce le-a avut de partea ei şi nu au trădat-o niciodată: Ionuţ şi editura Art Creativ.

La Chez Gabi, în evenimentul cu poezie şi muzică, ne-am asumat ca într-o Dare de seamă cu recunoştinţă şi drag, să continuăm împreună, înseninând faţa nevăzută a Lunii.

 

Fotografii Anca-Iulia Beidac