Copacul care şi-a pierdut pădurea

                                                           Pictura: Hara Dana

Şi odată am surprins
un copac tembel
care şi-a pierdut pădurea…
Rătăcind aiurea

desprins din rădăcini,
acoperind cu umbra lui soarele
şi călătorind cu el
de la răsărit la apus în tandem.
Mă tem cu cât timpul creştea înapoi,
înnopta, numai unul din doi…

Nepregătită lumea
cu nefirescul situaţiei,

s-a strâns gură cască pe străzi
şi în pieţe, ca la un miracol
sau concurs de frumuseţe.
Ce-o mai fi cu copacul ăsta,
ce se pune mască în faţa soarelui
şi se dă în spectacol,
dând fiori de îngheţ respiraţiei?
(priveam prin geamurile
fumurii eclipsa…) 
" Cineva să-i reteze cu securea ramurile!"

E un semn de la Dumnezeu,
n-a mai vrut să-şi bifeze lipsa!

Umbra îşi întinde
tot mai deasă corona.
Un linţoliu de doliu
înfricoşează planeta.
Doar în scorbura de-acasă
nu s-a înroşit zona.
Păsările şi-au pierdut girueta şi graiul.
Volbura se târăşte fără rost
peste câmpul de grâne.
Raiul a ajuns un iad efemer.
Ce ne rămâne? Ca să fim cum am fost?...

Ne rămâne să îngropăm rădăcinile
în cer!..

Izolete pentru toţi

Cred sincer că televiziunile, aproape toate sunt infestate cu coronavirus COVID 19, nu de azi de ieri! Ele au răspândit în rândul populaţiei sămânţa răului şi au măcinat la încheieturi, structura de rezistenţă a casei în care locuim. Cumpăraţi pe un pumn de arginţi, nişte slugi, au devenit armele politicienilor în paintball-ul lor smintit, care a mânjit cu vopsele otrăvite, sufletele credule ale românilor.

Nici măcar acum când ţara în integralitatea ei este ameninţată şi încearcă să se salveze, demonii răului nu se opresc să semene vrajbă între semeni.

E un moment propice să scăpăm de rele, de hoţi şi de idioţi! Să avem grijă, să nu dăm foc precum Nero, de hatârul istoriei. Spunem doar stop joc! Instituim carantină generală; televiziuni, parlament, CEX-uri de partide, Curtea Constituţională a lui Valer Dorneanu… Îi strângem, băieţi şi fete, pe toţi la un loc în Piaţa Victoriei, într-un falanster, nu strigăm Capul lui Moţoc precum Lăpuşneanu! Îi spălăm bine cu dero şi biocide şi relansăm economia, aici e miza, investind in industria de izolete, sub deviza, IZOLETE PENTRU TOŢI! şi punem Romania pe roţi!...

virus

rămâne aerul

atârnat de inele

precum căldări cu mortar

balansând pe schele

nu mai pui bază

pe scripeţi

şi nici pe poduri

apele sunt dezlegate în noduri

şi-n clorofilă verdele

dansează eteric

precum balerinele

pe muntele sferic

golit de ziuă

cerul în noapte

zdrobeşte-n piuă

stelele coapte

gold, gold,

străvechi de viu

spiritul apusenilor

se răscoală târziu

în mireasă dospeşte

un viitor criminal

sămânţa virusului

colcăie într-un portal

îmi ies din mire

dumnezeu ipocrit

îmi dă de ştire

că n-am murit

Albumul lunii martie

Coronavirus 2020

(rescriere)

Stau în faţa laptopului, ca un copac stingher cu vârful şi crengile retezate, iar din tulpina groasă, la încheieturi, i-a mai dat câte un lăstar. Bate vântul cu putere și bradul tânăr din faţa geamului se smucește și geme. E aceeași senzaţie pe care o am la Constanţa, văzând cum izbește marea zidul bătrânului Cazinou.

Încă o rafală și cărămizile din gelatină verde se vor prăbuși în apă. Dar nu se întâmplă, cetina pare că se hârjonește cu vântul și se agaţă într-o îmbrăţișare sălbatică de umerii ploii. Vântul amuţește câteva clipe topit de patimă și se năpustește din nou.

Prea multă risipă pentru oasele mele, cărora le-a înmugurit durerea pe la încheieturi, stând nemișcat în faţa laptopului.

Întorc privirea.

În ecran au înflorit literele albe ca niște ghiocei pe câmp.