Desen Frederik Weerkamp
Desen Frederik Weerkamp
60.Literele sunt frunzele
prin care respirăm,
cu Dumnezeu odată,
cuvintele rugăciunii…
Suntem pădurea fermecată
cercetând de aproapele
faţa întunecată a vieţii
înluminând clapele negre şi albe
şi ascultând în pragul dimineţii,
la matineu,
Sonata lunii.
În urmă,
copacii tăiaţi cu securea,
împlinesc profeţia,
înlemnind pe morminte
cuvintele cruci,
ca să nu mai poată Nimeni
să egaleze măreţia
Înveşnicirii,
ori încotro o apuci…
(Din mica antologie de autor La crucea de piatră)
5. Ţin în porthart,
o bucată de asfalt
rulată fin
covoraşul meu fermecat
cât un petec de cer senin
mi l-a dat zâna
odată cu creta
(creta aia superdotată
prindea culoare după gând)
pe covoraşul întins
înşirase şotronul
şi fără griji ţopăia
urzind razele
m-a învăţat să desenez
în jurul gleznelor
am trasat cu albastru
conturul unui lac
apele s-au ridicat în genunchi
atunci am desenat o insulă
insula s-a rotit împrejur
risipindu-se
într-un norişor verde
ne-am înlănţuit în iarbă umbrele
m-a prins de încheietura mâinii
şi cu degetele mele resfirate
a nisipit praful de cretă
curcubeu între sâni.
râdea tot timpul
m-a pus să închid ochii
şi mi-a desluşit
învelişul de taină al culorilor
n-am mai deschis porthartul
nu mai ştiu dacă
funcţionează
vraja…
*
Capcane de vânt,
zmeu sprinten nesăbuit
zdrelindu-și glezna…
La ora bilanţului, într-un an care a avut mai multe nopţi decât zile şi doamna cu coasa şi-a pus masca şi casca de motociclist, şi ca într-un regim stalinist s-a încoronat singură, regina danţului, cea mai mare realizare în plan personal mi se pare a fi faptul, că am dat la spate, fix pe cântar, un deca jumătate de kile dintr-un kintal şi ceva, cât acumulasem în cont.
Şi totuşi, dacă mă uit mai atent spre orizont înapoi la realizări, aş mai putea trece evident, vreo două spinări de Fotografii mişcate noi, ce aşteaptă o supapă de oxigen, să se vaccineze măcar şi să fie lansate la apă, sărbătorind cu şampanie şi caviar!(…)
De asemenea, aş enumera Guşterele, peste care au mai trecut nişte ani, s-a maturizat, a mai crescut şi a devenit cel mai cel dintre semenii lui Tobârlani. A prins aripi de zbor şi e gata pregătit să decoleze într-o nouă ediţie, anul viitor!(…)
Ar mai fi, o mică antologie de poezie ce latră sub lumina roşie a unui felinar, La crucea de piatră, şi cam atât(!), că anul în general a fost cum nu se poate mai urât şi a avut, prea multe zile de post în calendar…
LA MULTI ANI RODNICI PENTRU TOTI!