8. Ai înfrunzit,
din învelișul zăpezii
unde ne înstrăinaserăm goi
„cu nuielușa de velniș”
desenai
memorii
în petalele strivite
sub noi...
dincolo de geam
mijeau zorii
ispite
ademenind
iezii
la păscut...
sărind pe fereastră
sprintenă
în roua grădinii
ţi-ai strecurat
gleznele
în iarba albastră
dansând cu erinii
și din caierul
nopţii
s-au înteţit
vâlvătăi...
ochii mei
scânteiau
amnar prelungit
în desfrâu…
erai iar
cremenea
din soare
de care-mi
zdreleam
ochii…
eram
apa
de râu
din care-ţi
croiam
rochii...
*
Raze decojind
somnul adânc al pietrei
…cum scade timpul!
(Din mica antologie de autor, în pregătire, La crucea de piatră)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu