34. Piftie de şorici
am să vă uimesc,
poezia mea
e doar o stare
în care sufletul
îşi găseşte un alt corp
la început curgător
tremurând de emoţie
când se întrupează
precum piftia de şorici
din ţipătul înjunghiat
al animalului
în ajun de crăciun
luând forma vasului
de lut ars
acoperit de ninsori
împărţim viaţa
în două ca pe o
pâine neagră
albind cuvintele
cernite din dureri
în timp ce
sângele domnului
dă pe foc într-un
ceainic de tablă…
*
Şi vine o înserare
când ne dăm seama
că suntem vulnerabili…
(Din "mica antologie" Crucea de piatră)
Desen Frederik Weerkamp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu