12. Peisaj marin
în fereastra deschisă
cuvintele se scriu direct în mare
pe decupajul albastru
care se adânceşte sau se întinde
nici urmă de valuri
vântul îşi face cuib
potolind pe strună o muzică
ce se deschide în lumină
cum dimineţii
lanul de floarea soarelui
trupul de abanos al femeii
eliberat de mângâieri prelungi
tresare şi scutură lacrimi
de raze în mare
se arcuieşte negresa
ca o stafie dispărând în adânc
după un timp
o zăresc despicând
apa sărată
cu un crab (de perle) pe sân
*
Cum se-nlănţuie
ca o iederă ploii,
trupul tău tânăr…
(Din "mica antologie" La Crucea de piatră)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu