O cronică în carte

 Mulţumiri doamnei Mamier Angela Nache!

O cronică în Acolada

             Daniel Marian, un critic geamăn al poeziei pe care o însoţeşte în adnotările sale cu o înţelegere până dincolo de fiinţa ei. Mulţumiri Daniel pentru lectură şi Domului Radu Ulmeanu pentru că ne-a prilejuit îmbrăţişarea Acoladei

Linkul către revistă, Pag 16 http://www.editurapleiade.ro/Reviste/2021%20Acolada%20nr.%2006.pdf

Sistemul P sau poezia matematicii

             Am recuperat, mulţumită lui Firiţă Carp, o tabletă de-a mea publicată într-o carte omagială pe care mi-o doream în biblotecă. Am fost încântat să particip la o conferinţă a academicianului Gheorghe Păun despre sistemul matematic P, un univers creat de el, din care vă mărturisesc nu am înţeles mare lucru, dar m-a cucerit poezia lui, notându-mi pe loc impresiile...

Tineri şi glorioşi

 07 iulie 2012. Tineri şi glorioşi... Nu că n-am mai fi!

încercănat

gândul

ca o implozie...

urletul alb

al himerei

îmi dă târcoale

greieri

sfredelesc

sângele meu

ora precum

ghinda

cade în iarbă

boncăneşte

cerbul zeu

şchiopătând

între pietre

păstrăvul

vegetează

luna de ceară

taie noaptea

în două

(Din volumul Glonţ de argint)

Mulţi ani Adrian Alui Gheorghe

   

         Astăzi este ziua lui Adrian Alui Gheorghe un prieten al meu şi al tuturor risipitorilor şi consumatorilor de frumos. Îi urez LA MULŢI ANI şi îi dedic un şir risipitor de cuvinte:

Ascult cum curg desperecheate,

cuvintele,

precum clipocitul unei ape,

despletindu-se

şi împletindu-se

în ochiuri vii,

ocolind muchiile

pietrelor

şi îmblânzindu-le,

mângâiate

de stropi argintii.

 

Dacă pietrele n-ar mai fi

şi nici prietenii,

cine le-ar asculta,

cine le-ar mai citi,

să-ţi dea, sau

să nu-ţi dea dreptate?...

Demult s-ar fi

retras apele,

şi-ar fi rămas,

tulburatele cuvinte

fără glas…

Se cuvine să-l sărbătorim în această zi bucrându-ne de una dintre poeziile lui:

Tre’ să treacă cumva şi viaţa asta

împingând norul la deal

împingând timpul la vale

şi din când în când privindu-l pe Dumnezeu în ochi

punându-i întrebările ca şi cum ai arunca la ţintă

cu nişte bolovani

uneori numeroşi

alteori nu

 

tre’ să treacă cumva şi viaţa asta

o durere de burtă

o durere de suflet

 

larva urcă pe pulpa doamnei

viermele gustă din mărul cel verde

 

că importat nu e

până la urmă

cum cade zarul,

ci care e miza

că poţi să câştigi cu mai nimic

şi să pierzi cu zarul maxim

 

fatalitatea e promisiunea

răsăritului de soare

de a doua zi.