38. ţapinarii cerului
primenesc vorbele
rugăciunii…
sub piele
diluviul mă strânge
precum coaja
unui copac
dacă spinarea fulgerului
ar fi fost ursită
să spargă cercul de nori
poate că ploaia
n-ar fi rămas
nesfârşită
doi câte doi perechi
urcăm pe corabie
mireasmă de sare trece
peste bordul înalt
năpădeşte
precum iarba
înşiraţi pe zare
îngeri ţapinari
în convoi prelung
cară cu plutele
tulpini
de stejari
doar în cer
a rămas pământ
pe un vârf de munte
un platou
cu pădure
de cruci
singuri peştii
uitaţi în adânc
tăcuţii peşti tresar
năluci în ecoul
loviturilor
de secure
39. tinereţea ne-a căzut de pe umeri
ochii pândesc
la geam
încercănata
memorie…
se clatină noaptea
ca o leoaică rănită
gura-i de foc
scuipă vipere
în spatele draperiilor
răvăşiţi ca două
corăbii cu catargele
asuprite în ţărm
de furnici şi de greieri
presărăm nisipuri
cât să umplem ruina
din obositele chipuri
curge ora din turn
în oglindă se lasă ziua
însinguraţi
ne privim
tinereţea ne-a căzut
de pe umeri
ca o hlamidă
a umbrei
40. pleoapa lui dumnezeu
în văzduh
lucrurile
deschise vânturilor
şi fiinţele
norod de îngeri
ce-or fi
se subţiază
rar
se dă prins
peştele în năvod
se strecoară
liber
prin ochiurile
brizei
dar vai
un stol de sturzi
fremătând
în cercuri largi
plonjează
în vârtejul elicei
ca-ntr-un
ochi de apă
zvârlitură
de pietre
să fi fost
şi râul
inexplicabil
să nu mai curgă
sub pleoapa
lui dumnezeu
flăcări ruginii
se risipesc
în bătaia
vântului
41. timpul vidrei
roi de lăcuste
izbind retina
în vria
acelor de ceasornic
precum ştergătoarele
de parbriz
fragmentând
rigoarea ploii
un bici de foc
sparge pârloaga norilor
cine sunt să fiu eu
şi-a pierdut steagul
liberul arbitru
în cursa nebună
a întrebărilor
esenţiale
poate meteoriţii
în tăcerea
întinsă a câmpiei
dezmierdând
pielea de bivoliţă a nopţii
din loc în loc
vor deschide hublouri
în interiorul literei vii
la început
cuvântul a fost
piatră aruncată
în mare
şi marea învolburată
înghiţi în burta ei uriaşă
de balenă rapace
focul
numai din mare
se întrupează zeiţa
şi tot în mare corăbiile
se întorc din păduri
unde corăbierii altădată
şi-au ascuţit săbiile
muşcând adânc
lemnul de chiparos
e timpul vidrei
roi de lacuste
devorează
nisipul
clepsidrei...
întorcând
lumea
pe dos
42. in nuce
un strat gros
de brumă
se cerne
peste oasele
mele de humă…
degete dezghiocate
de unghii
au scăpat pe jos
rărunchii
complicatului puzzle
sigur aş putea
risipi pe planşetă
pajisti verzi şi pot grăbi
licitaţia cu
fluturi târzii
numai că totul
ar aduce cu un viol
s-ar clătina
somnul domol
al pietrelor
sus în înalt
peste faguri de stele
îngerii toarnă
asfalt
proaspăt
43. ninge
iar s-au jucat îngerii
toată noaptea
s-au zbenguit
s-au bătut cu pernele
lor moi
un fulg n-a rămas în cer
ne-a acoperit zăpada
parcă şi sângele-n mine
e alb
îmi ţin strâns
în pumni respiraţia
să nu-mi scape
ca pe vremuri
sfoara la zmeu
44. bursa locurilor de îngeri
în răstimpuri
cad păsări
una după alta
precum casele
de chirpici
înmuiate în
armătură
cum să cadă
o pasăre din cer
dacă nu s-ar răsturna
pământul
din când în când
ca o clepsidră
cu oasele istovite
de viitură
şuvoaie
de bolovani
se rostogolesc
pe versantul strâmt
cât un gât
de lebădă
un lanţ de îngeri
surfând
supli
se strecoară
bine antrenaţi
pe scara mică
agăţată
de turla bisericii
lustruind
scândurile cu ceară
încolonaţi
aşteptăm
bursa locurilor de îngeri
un bici de foc
sparge pârloaga norilor
cine sunt să fiu eu
şi-a pierdut steagul
liberul arbitru
în cursa nebună
a întrebărilor
esenţiale
poate meteoriţii
în tăcerea
întinsă a câmpiei
dezmierdând
pielea de bivoliţă a nopţii
din loc în loc
vor deschide hublouri
în interiorul literei vii
la început
cuvântul a fost
piatră aruncată
în mare
şi marea învolburată
înghiţi în burta ei uriaşă
de balenă rapace
focul
numai din mare
se întrupează zeiţa
şi tot în mare corăbiile
se întorc din păduri
unde corăbierii altădată
şi-au ascuţit săbiile
muşcând adânc
lemnul de chiparos
e timpul vidrei
roi de lacuste
devorează
nisipul
clepsidrei...
întorcând
lumea
pe dos
42. in nuce
un strat gros
de brumă
se cerne
peste oasele
mele de humă…
degete dezghiocate
de unghii
au scăpat pe jos
rărunchii
complicatului puzzle
sigur aş putea
risipi pe planşetă
pajisti verzi şi pot grăbi
licitaţia cu
fluturi târzii
numai că totul
ar aduce cu un viol
s-ar clătina
somnul domol
al pietrelor
sus în înalt
peste faguri de stele
îngerii toarnă
asfalt
proaspăt
43. ninge
iar s-au jucat îngerii
toată noaptea
s-au zbenguit
s-au bătut cu pernele
lor moi
un fulg n-a rămas în cer
ne-a acoperit zăpada
parcă şi sângele-n mine
e alb
îmi ţin strâns
în pumni respiraţia
să nu-mi scape
ca pe vremuri
sfoara la zmeu
44. bursa locurilor de îngeri
în răstimpuri
cad păsări
una după alta
precum casele
de chirpici
înmuiate în
armătură
cum să cadă
o pasăre din cer
dacă nu s-ar răsturna
pământul
din când în când
ca o clepsidră
cu oasele istovite
de viitură
şuvoaie
de bolovani
se rostogolesc
pe versantul strâmt
cât un gât
de lebădă
un lanţ de îngeri
surfând
supli
se strecoară
bine antrenaţi
pe scara mică
agăţată
de turla bisericii
lustruind
scândurile cu ceară
încolonaţi
aşteptăm
bursa locurilor de îngeri
