Umbre

 

Să stai în gândul

unor oameni frumoși

şi când îți vine rândul,

să le ții umbră

în miezul arșiței…

Numai așa

ai putea desluși

poezia unei erezii…

 

Ionescule faci pe deșteptul!

Şi noaptea, cum

rezolvi noaptea,

cealaltă parte din zi

care-şi cere dreptul

să-și întindă

voalul miresei,

peste inima ta.

 

Îndoi între pagini de carte

o ramură de măslin

și umbrești din interior,

focul divin

al destinului de poet...

Apoi, pe valea vinului

te-amăgești urcând

încet spre izvor.

 

Cine încearcă cu piatra

cearcănul apei

vrând să intre în cetate,

sparge în oglindă,

baza piramidei

în mii de cercuri pătrate

ce se scurg

în cerul clepsidrei

 

(ARGINTARIUM 2 în pregătire)