Fotografii mișcate
Lui Emilian Marcu
Nu am schimbat vrute și
nevrute
cu Emilian Marcu pe ale
vieții cărări...
Am vorbit mai mult pe
tăcute
în cele câteva
împrejurări,
când buni prieteni comuni,
Don Firiță Carp și Florin
Dochia s-au chinuit
să mă scoată de pe
drumul meu solitar
ca să-mi arate că e mai
greu să desparți
în atlasul cu hărți din
glosar,
DUMINICA - de ziua de
luni,
decât LUNEA - de toată
ziua de marți!...
În plus am schimbat
între noi
câteva cărți... cu
autograf
și cu speranțele că le
vom citi într-o joi...
Cărțile aveau darul să
șteargă de praf
distanțele dintre noi...
Ce mi-a rămas mie în afara privirii
luminoase șt blânde din întâlnirile cu Emilian Marcu(?), serios vorbind
*
mi-a rǎmas
o troiţǎ de aer
rod carii
lemnul
de santal
și-un val se sparge
într-un vaier
și piatra
scade
ancestral
rod carii
lemnul
de santal
mi-a rămas
o troiță de aer
și costumul de zale
al cavalerului
pe cal
LA MULŢI ANI EMILIAN MARCU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu