Lui Octavian Sachelarie
(o reușită metaforă un fel
de esență
tare expresia în exprimare
cum că „apariția liftului
nu a dus la dispariția
scărilor...”
câtă chintesență şi
profunzime
...progresia în cugetare e
ca și cum
s-ar putea arunca cu
cruzime
în tăcere și uitare secretul
tăblițelor de la tărtăria
directorul sachelarie,
un tip senin în costumul
lui
bej de iubitor de carte
nu și-a dorit statui
dar a meritat să fie parte
la o manifestare frumoasă
între prieteni deosebiți
şi a găsit din plin un prilej
la bibliotecă la el acasă
o generoasă masă
a strâns în jurul ei la festin
sumedenie de scriitori
din patrimoniu local
însetați şi flămânzi de
cultură și vin
mulțumiți în fond că în
cetate
la biblioteca de literatură
sunt păstrate cu grijă
nederanjate şi cărțile lor
e reconfortant să gândești
pozitiv peste sute de ani
când ne vor re-descoperi
şi decoda urmașii
chiar dacă nu vor înțelege
nimic
când ne vor cântări pașii
vor avea motiv să fie mândri
de noi şi vom deveni
tărtăria de mai apoi...)
*
privind
dint-o parte
ochiul
meu desenează
un
vitraliu de frunze
galben-roșii
mișcate
de îndeletnicirile
stăruitoare
a unor vrăbii
patru-cinci
niciodată
nu ai
o
estimare exactă
nu
le poți număra
prinse
în jocul
unei
gimnastici
aparent
dezordonate
ce
leagă zborul scurt
într-o
logică doar de ele știută
copacul
acela e un soi
de
bibliotecă
poate
că vrăbiile mele
în
sala lor de lectură
citesc
cu pasiune
cărțile
fundamentale
par
concentrate
să
înțeleagă semnele
hieroglife
invizibile
ochiului
meu imund
sunt
straturi a căror
fior
sau sens
trebuie
recuperat
și
așezat pe rafturi
într-o
ordine anume
mișcând
cu ciocul
deschid
tainițe
legături
noi
încă
neexplorate
norduri
când
și când
par
a fi descoperit
o
imagine unică
o
metaforă nepereche
și
se strâng
ciripind
s-o
împărățească
împreună
ore
întregi
cu
o încântare vizibilă
lipsită
de patimi
apoi
într-o detașare
dementă
fiecare
se va retrage
în
nordul de înger
(biblioteci
virtuale)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu