joi, 4 septembrie 2025

POVEȘTILE NIKONULUI

 














Horezu, Casa Paloși


 Sunt un vas de pământ

în care șoaptele

dinlăuntrul meu

au rupt malurile

şi sufletul

singur în barcă

înaintează fără rame

sfidând valurile

de parcă ar fi

un Dumnezeu

al propriei drame

(Fiul măslinului, ARGINTARIUM 2)

 

Aș putea vorbi despre ceramica de Horezu cu renumitul cocoș desenat pe vase, aș putea aminti despre mănăstirea construită aici de Brâncoveanu, sau despre ciuhurezii care locuiesc în pădurile apropiate şi care au dat numele localității… N-am s-o fac, pentru că eu am rămas în minte cu o altă imagine.

După noaptea lungă din jurul grătarului, m-am trezit dimineață şi am privit pe fereastra deschisă, dincolo de piscina cu apă albastră, printre pomii încă plini de frunze o căprioară se mișca încet cu doi pui după ea. Se strecurau agale prin iarbă trei pete maronii, parcă nevrând să scuture stropii de rouă ce scânteiau în razele soarelui.

Căprioara bătrână m-a simțit, a întors capul către mine, eu retrăgându-mă din cadrul ferestrei să-mi iau aparatul de fotografiat. Până să apuc să-l reglez, s-au pierdut în spatele unei căpițe de fân, în marea de verde…


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu