(revoluția
frunzei)
Alungată de
la
Curțile
Împăraților...
(nici
împărații
nu mai sunt
ce-au fost!),
Dată afară
în stradă,
nomadă fără
adăpost...
Suspendată din
inima grațiilor...
(Grațiile
tivesc natural
limbul
frunzei,
doar în
schimbul
euro-dolar...)
Iar un
amărât de poet
n-are salar
şi nici
buget
special de pensie,
pentru
vicii...
Halo! Halo!Stați
liniștiți!
Poezia nu
piere!...
Doar că
cere
sacrificii...
(ARGINTARIUM 2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu