Crisalidă

 

Am starea păroasă de crisalidă

ca o piersică dată în pârg.

Parcă ceva dospește în mine...

Sunt o gogoașă ce se

pregătește să spargă

eliberând fluturele.

 

Ace îmi trec prin piele.

Împing ceața din gânduri

ce mă înconjoară

și îmi intră în ochi.

Sunt acolo

dar nu disting nimic.

 

Sinapsele duduie

iar urechile inundate

de sunetul telegrafului

eliberează ca niște pâlnii

urzeala continuă

a curentului electric.

 

O vălmășeală de litere,

ghemotoace de fire

spiralate din cupru

așteaptă parcă

să se rânduiască

în mătasea cuvintelor.

 

Antrenorul de viermi

în haină oficială, verifică

poziția piciorului de elan

gata să declanșeze

desprinderea

de solventul osmotic.

 

Dacă nu am ales cursa

care trebuie!?...

 

M-am antrenat haotic,

înconjurând versantul înzăpezit

până când oboseala

m-a copleșit purtându-mă

către pragul trezirii

în celălalt somn.

 

Nimic nu mă mai leagă(nă).

Continui pe culoarul meu.

La stânga şi la dreapta  

viermi de mătase

devorează frunza de dud. 

Parcurg ultimii metrii

 

O ploaie mocănească

îmi inundă sufletul.

Aud…