BIBLIOTECĂ ONLINE
O genealogie afectivă între jurnal, ficțiune și
exorcizare narativă
În Tobârlanii (ediția a III-a), Ion Toma Ionescu
explorează cu o luciditate tandră și o voce narativă matură teritoriile fragile
ale memoriei, ale identității și ale filiației afective. Continuând direcția
deschisă de Gușterele și Dosarul Albaștrii, autorul construiește
un roman hibrid – la granița dintre jurnal de familie, ficțiune
autoreferențială și eseu memorialistic –, în care naratorul caută nu doar să
povestească, ci să recupereze, să reconstituie, să repare.
Figura centrală este Tobârlan – bunicul mitic, învestit cu
autoritate morală și simbolică, întruchipare a unei lumi patriarhale în declin.
În jurul său gravitează o galerie de personaje reale și reconstituite, din care
nu lipsesc copiii neamului, nevestele tăcute, unchii cu dosare CNSAS și
femeile-Marii – proiecții ale feminității arhetipale.
Cu o construcție postmodernă și o scriitură densă, uneori
onirică, alteori abrupt realistă, romanul devine o oglindă a unei lumi în care
se amestecă autenticitatea rurală, traumele istoriei și mitologia familială. Tobârlanii
nu oferă certitudini, ci un spațiu în care cititorul este invitat să locuiască,
să reflecteze și, poate, să-și regăsească propriile rădăcini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu