Povestea vorbei

 

Mi-a sugerat cineva, persoană însemnată, să nu mai fiu pe blogul meu personal, „Pasărea ceții”, niciodată criticul cu considerațiuni inconfortabile şi acide. Să nu mai amestec literatura cu politicul că nu se pupă! Și să nu mai cataloghez drept minciuni gonflabile măsura promisiunilor dumnealor stimabile nici măcar întâmplător în prag de alegeri, și chiar și după.

 Să consemnez doar fără ură, vag dacă se poate, doar vise splendide de noapte. Nu realități veridice şi analitice ca istoricul grec Tucidide când nota fapte din războiul ateno-spartan... Să nu mă leg de partide dacă vreau să-mi scot „Pasărea ceții” din ceață la liman, nu cu traficul blocat în loc cu verdeață...

 Dacă vrei un sfat scrie eventual despre agricultură, chiar dacă anul ăsta nu promite belșug. Las-o dracului și de poezie că până la urmă cu ea ai să te trezești fără cal la trăsură și rămâi în mână doar cu coarnele de la plug...

 Sunt zone de drept interzise – cum arealul puterii de exemplu. Ochii şi gura le ții închise în templu!... N-ai nevoie de sticle incendiare în vremurile încălzirii globale! Riști să te topești în mijlocul verii!... Recipientele berii le folosești matale mai bine reci, la terasă(!), nu aștepți să vină pompierii acasă, că sunt plecați la greci nu le pasă de tine!...

 Mă gândesc tot mai aplicat să las dracului politica asta de rahat!

 A venit toamna, doamna mea pregătește borcanele pentru magiun și murături. Se îngroașă rația de tărâțe în lături pentru îngrășat porcii de Crăciun. Țuica s-a dat deja jos din pruni şi s-a ascuns în beci, stă pe vine de rușine în damigene borțoase. Vinul adastă pe mărăcini în boaba de strugure, nu tace, bolborosește și el după poloboace...

 Ar trebui să fac pace în consonanță cu nația tăcută a Ucrainei. S-o las dracului de politică, că nu se face gaură-n cer şi nici în drapel, dacă președintele uneori îl mai lasă baltă pe premier. E firesc unul e de la un partid și celălalt de la un partid paralel...

 

 …Cum rămâne cu mandarinul independent? Ce dacă a luat-o pe drumul mătăsii solo ca nebunul de Marco Polo și se plimbă în aia mă-sii ca pe un zid chinezesc?... Poate rămâne acolo, gândesc!...

 În Poiana lui Iocan Moromeții mormăie, se sfădesc:

 – Băi Tobârlane, tu ce crezi? Ce vrea să vândă mandarinul nostru la chinezi?

 – Nu știi mă Cocoșilă?... Capra cu trei iezi…

 

(Din ciclul Plai bălai – pamflete)