De Ziua Pensionarului(1 octombrie) ca dar, unpoem cu ceas de nerefuzat...
*
pensionarul ce ființă
ciudată
foșgăie ca furnica prin
iarbă
la rădăcina timpului
cărându-şi în sacoșa lui
goală
tot mai grea umbra
și cărțile de poezie din
strânsură
toate-i sunt potrivnice...
nimic nu mai merge în cultură
(de parcă ar fi mers
vreodată...)
*
azi-noapte
banditul de păianjen
şi-a
țesut pânza
în
urechile lui clăpăuge...
spre
dimineață
ceasului
din perete
i-a
dispărut tic-tacul
şi
ajuns târziu la farmacia din colț
văzu
că jandarmii puseseră lacătul
eliberând
zona
pentru
o amenințare
iminentă
cu bombe...
taman
azi când trebuia să sosească
un
transport cu ceaiuri
din
fructe de pădure…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu