Cronică la Crucea de piatră în revista Rotonda Valahă

Un proiect împlinit. Tobârlanii

https://jurnalul.ro/cultura/carte/nimeni-nu-si-a-purtat-porecla-atat-de-mandru-pe-ulitele-prafuite-ale-satului-ca-bunicul-meu-881921.html

Guşteri la ofertă

 

Un anunţ important pentru prietenii şi cititorii interesaţi, care din cauza tirajului limitat la primele două ediţii, nu au reuşit să-şi procure Guşterele. Mâine, 15 septembrie, la chioşcurile de presă(alea care mai sunt) împreună cu Ziarul Jurnalul, Editura Hoffman în seria prestigioasă Jurnalul cărţilor esenţiale, difuzează o nouă ediţie a romanului, adăugită şi cu nume schimbat – Tobârlanii.

În Merişanii de Argeş, satul de baştină al copilăriei, bunicul meu nu-şi purta numele, dorind probabil să şi-l ferească de poreclă. În şapte sate sau şaptezeci, extinzând demersul – nicăieri şi nimeni, nu ştiu să-şi fi purtat porecla atât de mândru, pe uliţele prăfuite ale începutului şi până aproape de sfârşitul secolului trecut. Tobârlan. Doamne, ce nume viguros, cât orgoliu, razvrătire dar şi nedumerire totodată pentru noi nepoţii, strigaţi mai târziu, „de-ai lui Tobârlan”, fără ca numele noastre adevărate, rostite doar când erau citite în catalog de învăţatori şi profesori, să fie ştiute întregi de cineva în comunitatea locului.

Mulţumiri Domnului Andy Barcan, Directorul Editurii Hoffman, Domnilor Ştefan Mitroi şi Florin Dochia care m-au sprijinit în realizarea acestui proiect şi nu în ultimul rând celor de la Jurnalul.

Vă doresc să aveţi(Sper să fie!) o lectură plăcută!

Momentul de poezie live547. Ion Toma Ionescu, Iulia Elize, Corneliu Octa...

Amintiri din Curtea cu miracole

 

Scriam în 2018 pe blogul meu, în 10 septembrie, câteva cuvinte despre Ciprian Chirvasiu care venise şi el la sărbătoarea noastră lăsându-şi umbra de mătase ca un gorun retezat timpuriu peste Curtea cu miracole şi privindu-ne de sus se bucura cu noi de poezie şi de glasul măiastru al Mariei Gheorghiu. Între timp un alt gorun George Mihalcea s-a înaţat la cer să-i citeasă lui Nichita pagini din Decameronul valah, lăsând în urmă în tufişurile din curtea de pe Liliecilor nr 7 şi în inimile noastre umbra şoaptei de taină a Litughiilor lui oranj.

Mi-e dor de acele zile şi nopţi şi rasfoiesc uneori di album Fotografiile mele mişcate…