De copilă FEMEIA
marți, 8 martie 2022
8 Martie
luni, 7 martie 2022
Râul învolburat
În vremi atât de tulburi când se scrie cu foc
şi sânge, scrisul obişnuit devine parcă o impietate! Şi totuşi viaţa trebuie să
meargă mai departe şi noi trebuie să ne bucurăm de ea, cât se poate, până ce
normalitatea va reveni cum a fost cândva!
Reiau şi întăresc această frază pe care am
enunţat-o de curând.
Recunosc, din păcate, prospeţimea şi
creativitatea mea, nu se mai mişcă atât de liberă, poate s-a retras din faţa
răului în adăpostul unui bloc dărâmat. Aproape că nu mai pot scrie deloc! Mi se
pare că agresiunile care se întâmplă în jurul nostru au rupt pur şi simplu legătura
cu harul pe care mi-o îngăduise Dumnezeu, şi, tot ce aş încerca să scriu, în faţa
nebuniei morţii care cotropeşte şi se instaurează tot mai aproape, e ca un râu fără
ape, încă viu, împietrit în perplexitate.
Televiziunile transmit veşti triste, braking
news-uri, fake news-uri, poveşti cu refugiaţi şi imagini din pieţele oraşelor
asediate, copii, femei, bătrâni, fără bărbaţi(ei sunt cu treaba lor), strânşi
la un loc să-şi cânte imnele sfântului pământ ucrainean.
Şi râul acela învolburat nu pare să poată fi
înfrânt!
duminică, 6 martie 2022
DARUL LUI MENACHEM.
Menachem Falek a avut amabilitatea să cuprindă într-o antologie cu traduceri în limba ebraică din poezia românească şi câteva din poemele mele publicate în volumul Ceară şi miere.(Astăzi Joc cu răsăritul de lună)
sâmbătă, 5 martie 2022
Anotimpurile vieţii. Cronică la Crucea de piatră.
În vremi atât de tulburi când se scrie cu sânge, scrisul obişnuit devine parcă o impietate! Şi totuşi viaţa trebuie să meargă mai departe şi noi trebuie să ne bucurăm de ea, cât se poate, până ce normalitatea va reveni cum a fost cânva!
O cronică apărută în numărul din februarie al revistei Cafeneaua literară la cartea mea Crucea de piatră. Mulţumesc Petronela Apopei pentru că ai scris-o! Mulţumesc Virgil Diaconu pentru că ai primit-o în casa ta!
Găsiţi aici revista: https://centrul-cultural-pitesti.ro/wp-content/uploads/2022/02/Cafe-02-22-rgb.pdf
joi, 3 martie 2022
Ucraina
Să opreşti tancurile ruseşti cu mâinile goale
în Piaţa Libertăţii, sub ochii copiilor ucraineni
privind de la ferestrele blocurilor,
de parcă în mijlocul jocurilor cu acarieni,
militari şi civili, fraţi de sânge şi limbă,
schimbă ocări de bărbaţi
într-un dialog al surzilor,
iar câinele de oţel din zgardă, între două statui
freamătă, nu ştie spăşit ce să facă
şi în loc să-şi verse năduful, să stingă focul,
latră, când ar fi fost mai bine să tacă!...
Este oraşul nostru cu case şi vile,
opriţi-vă! Spun în pripă mâinile îngheţate
imprudent, înpingând de şenile...
O aripă galben albastră de înger
flutură de mai multe zile în gând,
în timp ce gurile înroşite de foc
ale ruşilor, scutură un ţipăt strident:
Ridicaţi mâinile de pe şenile, Hristos Voscrese!
Şi eliberaţi imediat străzile!
Dar sunt străzile noastre şi oraşul nostru!
Ce căutaţi aici, cine v-a chemat?
Am venit să vă eliberăm!...
Urletul sirenelor dezintegrează
tabloul dinaintea atacului aerian.
Putin are în plan să construiască la Kiev
baia de sânge atroce pentru o planetă a groazei.
Copiii Ucrainei ar vrea să oprească asaltul
şi din înaltul ferestrelor sparte
scandează pe o singură voce:
Rachetă rusească du-te dracului!