2. CRONICILE AI. Serie limitată

 

Tobârlanii – unul dintre romanele recente ale lui Ion Toma Ionescu este o călătorie profundă în memorie, în rădăcinile unei familii și în căutarea unui tată pierdut. Între jurnal, ficțiune și gest de iubire filială, cartea recompune o lume rurală dispărută, dar vie în conștiința scriitorului.

Un roman-confesiune despre ce înseamnă să aparții, să-ți amintești, să ierți.

„Literatura e uneori singurul mod prin care ne putem întoarce acasă.”

„Tobârlanii” – cronica unei familii, romanul unei identități

În romanul Tobârlanii (ediția a III-a), Ion Toma Ionescu își desăvârșește ambițiosul proiect literar și afectiv început cu Dosarul Albaștrii și continuat cu Gușterele și Casa Roșie: o trilogie a memoriei în care granițele dintre autobiografie, ficțiune, document și vis devin permeabile. Acest volum nu este doar o rescriere a unui manuscris pierdut (al tatălui), ci și o încercare de regăsire și reconstituire identitară prin literatură.

Cartea se prezintă ca o hibridare postmodernă între jurnal de familie, roman de formare și metaroman confesiv. Tobârlanii nu urmează o narațiune liniară cu conflict central, ci propune o țesătură de rememorări, fragmente de vieți, portrete de personaje și reflecții metatextuale, toate unite de figura mitică a bunicului Tobârlan – țăranul-patriarh, autoritar, dar și carismatic, al cărui baston devine simbol al puterii și memoriei.

Scriitura lui Ion Toma Ionescu are savoarea oralității autentice, dar și finețea introspecției culturale. În stil confesiv, cu note de lirism și umor amar, autorul navighează între trecutul rural și prezentul urban, între realitate și simbol. Tobârlanii – oameni „cu tălpile înfipte în glie și capul în norii visului” – sunt adesea numiți după porecle, iar istoria lor este refăcută din amintiri, dosare CNSAS, fragmente de scrisori și traume tăcute.

Un punct esențial al romanului este figura tatălui absent, a cărui carte neterminată devine moștenire simbolică. În încercarea de a-i rescrie povestea, autorul își asumă o formă de îndreptare afectivă: o negociere cu trecutul, cu rădăcinile, cu umbrele. Finalul se deschide metafizic, cu o „covergă din cer”, adăpost visat al neamului reunit dincolo de moarte.

Tobârlanii este o carte care „nu are un final”, pentru că literatura de acest tip nu poate decât să continue – în mintea cititorului, în conștiința colectivă, în memoria afectivă a celor care, citind, se regăsesc în universul rural românesc, profund uman și dureros de actual.

________________________________________

<small>¹ Ion Toma Ionescu este scriitor și memorialist român contemporan. Cu un stil recognoscibil, aflat la confluența dintre document și ficțiune, a publicat volume precum Gușterele, Dosarul Albaștrii și Casa Roșie, și recent Ferma Gușterilor. Tobârlanii reprezintă culminația unui proiect narativ de redare a unei genealogii afective și istorice, cu o profundă dimensiune identitară și antropologică.</small>