Un fragment din romanul Casa Roşie - Editura Hoffman - a intrat în Cafenea. Mulţumiri Virgil Diaconu pentru Semnal!
https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua-literara.../
Un fragment din romanul Casa Roşie - Editura Hoffman - a intrat în Cafenea. Mulţumiri Virgil Diaconu pentru Semnal!
https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua-literara.../
Dar să-l lăsăm pe ziarist în
durerea lui şi să savurăm bucuria revenirii Simonei între primele zece
tenismane ale lumii acolo unde îi e locul!
O carte e o fiinţă vie, un fel de oglindă fermecată ce împarte adevăr şi
magie personajelor sale.
Planul a fost ca romanul meu Casa roşie, să fie un umbrar de hârtie, un
adăpost pregătit pentru oaspeţi în luna lui cuptor, ale cărei pagini să fie
parcurse uşor în câteva ceasuri.
Nu mi-am dorit categoric popasuri lungi în muzeul adevărului istoric, cu
program riguros, cu fotografii îngălbenite pe pereţi şi statui de ceară.
Aş fi avut categoric resurse căci Titi, eroul meu principal(ar fi
împlinit anul acesta de Ziua Americii 100 de ani) e un personaj ce şi-a trăit
fabulos viaţa cu dulcele şi amarul ei.
De săptămâna viitoare încep să
trimit prietenilor chilipir, câte o casă...(Să-i zicem umbrar să nu
intre ANAF-ul pe fir!
Balcic 2019
Valuri izbite de stânci ne
însoţesc în plimbarea prin grădinile Castelului de la Balcic de parcă inima
reginei urcând sau coborând pe scări, s-ar auzi de departe încă bătând, în
liniştea frunzelor prin care se strecoară o lumină specială, răcoroasă şi
blândă în miezul caniculei.
Călcăm cu atenţie pe aleile
pietruite căutând urmele paşilor reginei. Alături de alee în oglinda
apei un nufăr şi-a deschis o floare albă cu un soare la mijloc. Nemişcată, pe o
lespede de piatră, ţestoasa sfidătoare ne aruncă o privire pasivă din pragul
casei ei, sprijinindu-şi greu anii pe lujerul subţire al gâtului.
Oare ţestoasa ce ne stă
dinainte în amorţire, o fi mai ţinând-o minte pe „Sultana”? Aşa îi spuneau
localnicii reginei Maria…
Eu am fost încredinţat toată
viaţa că-ţi împlineşti menirea de om şi eşti pe deplin realizat, dacă poţi să
răspunzi afirmativ la întâlnirea cu Dumnezeu, întrebărilor Lui esenţiale, când
îţi face bilanţull şi-ţi îngăduie sau nu, să treci şanţul plin cu apă din jurul
Împărăţiei Dumisale.
Dacă ai sădit un pom?...
Dacă laşi în urma ta urmaşi?...
Dacă ai clădit o casă sau o
biserică? Nu contează în ţară, afară, în Peninsula Iberică sau în alte părţi,
fiind cetăţean european!...
Iar de-ai fi căpşunar de
cuvinte, îţi vând un pont ţie cititorule ca să ştii şi să ţii cont. Pune pe
harţi dinainte în loc de case măcar câteva cărţi, da, să fie vii!
*
ce mai
biserică mi-am dorit
cu turla
între dealuri îngenuncheate de ploi…
tot mai
rar în clopotniţă foșnește dumnezeu
trosnesc
căpriorii
şi eu…
şi eu
n-am
reuşit să-mi ridic o biserică
şi nici
măcar o casă pe pământ
şi ce
mult mi-am dorit
să mă
apere de ploi şi de vânt
cu
grădină
şi în
grădină un măr un prun
şi-un
nuc
iar la
rădăcină o fântână
să-mi
rămână în
ea
chipul tânăr
oglindit
să mă
întorc toamna călător
din
cerul pustiilor pe jos
când
fructele-s coapte
să le
miros
şi să le
împart copiilor
de
sufletul meu
noapte
de noapte
atât
mi-au rămas doar cărţile şi copiii
troiţe
ale aerului fragile
prin
care respir
cât voi
mai avea zile