Umbrarul

 

O carte e o fiinţă vie, un fel de oglindă fermecată ce împarte adevăr şi magie personajelor sale.

Planul a fost ca romanul meu Casa roşie, să fie un umbrar de hârtie, un adăpost pregătit pentru oaspeţi în luna lui cuptor, ale cărei pagini să fie parcurse uşor în câteva ceasuri.

Nu mi-am dorit categoric popasuri lungi în muzeul adevărului istoric, cu program riguros, cu fotografii îngălbenite pe pereţi şi statui de ceară.

Aş fi avut categoric resurse căci Titi, eroul meu principal(ar fi împlinit anul acesta de Ziua Americii 100 de ani) e un personaj ce şi-a trăit fabulos viaţa cu dulcele şi amarul ei.

De săptămâna viitoare încep să  trimit prietenilor chilipir, câte o casă...(Să-i zicem umbrar să nu intre ANAF-ul pe fir!