Numai despre diversitate. Nimic despre Casa Roşie

 

 

Un lin e un peşte cu solzi mărunţi care nu trăieşte în munţi, îi place să facă popas mai la vale şi să se culce prin bălţi de apă dulce...

Un lin e un vas cu doage din lemn ca un jgheab în care se desface la prohab vinul rubiniu din boabe oloage de struguri...

Sau fierb ca nebunele, prunele, toamna târziu şi e gata să joace viu, alcoolul pe ruguri …

Lin e zborul domol, potolit, fără salturi şi treceri bruşte. Un fel de momeală cu muşte din care să muşte-n cârlig linul (Tinca-tinca)...

Şi scriitorul are la îndemână litera lui, de ţipirig sau de lână şi se leagă cu ea de linkul sau linka din seninul cerului...

 

Fierbe alambicul în Casa Roşie. Ce-ţi torn cititorule, vinul sau pălinca?

 

Tobârlanii şi Casa Roşie fac parte din colecţia, Jurnalul cărţilor esenţiale şi vor putea fi cumpărate în curând de pe site-ul Editurii Hoffman. Vom reveni... 

N.A. Au plecat către adresanţi primele 4 case

Casa Roşie la Cafenea

 Un fragment din romanul Casa Roşie - Editura Hoffman - a intrat în Cafenea. Mulţumiri Virgil Diaconu pentru Semnal!

https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua-literara.../

Revenire magică

                 

       Poţi uşor cădea în greşeala comentatorilor de ocazie, ăia care fac cu  mâna la ocazie, aşezându-se pe jos în mijlocul şoselei când văd că se apropie în mare viteză bolidul unei vedete, să zicem că de data asta ar fi fost Simona Halep, ce se grăbea să câştige un turneu important la Toronto. Şi Simona opreşte ce să facă nu te pui cu ziaristul! Ăsta e în stare tristul,  să strige şi să scrie, dacă n-ar fi oprit, că Halepa de fapt se grăbea să se întâlnească icognito cu Mouratoglou într-un hotel discret, să antreneze intensitatea sunetelor şi tonalitatea potrivită ce urmau a fi eliberate la contactul on/ off al rachetei cu mingea pe lovitură, spre intimidarea şi ieşitul din minţi al lui Coco Gauff sau Jessica Pegula...

Dar să-l lăsăm pe ziarist în durerea lui şi să savurăm bucuria revenirii Simonei între primele zece tenismane ale lumii acolo unde îi e locul!

Felicitări Simona! şi succes diseară!

Umbrarul

 

O carte e o fiinţă vie, un fel de oglindă fermecată ce împarte adevăr şi magie personajelor sale.

Planul a fost ca romanul meu Casa roşie, să fie un umbrar de hârtie, un adăpost pregătit pentru oaspeţi în luna lui cuptor, ale cărei pagini să fie parcurse uşor în câteva ceasuri.

Nu mi-am dorit categoric popasuri lungi în muzeul adevărului istoric, cu program riguros, cu fotografii îngălbenite pe pereţi şi statui de ceară.

Aş fi avut categoric resurse căci Titi, eroul meu principal(ar fi împlinit anul acesta de Ziua Americii 100 de ani) e un personaj ce şi-a trăit fabulos viaţa cu dulcele şi amarul ei.

De săptămâna viitoare încep să  trimit prietenilor chilipir, câte o casă...(Să-i zicem umbrar să nu intre ANAF-ul pe fir!

Tabletă regală

 

Balcic 2019

 

Valuri izbite de stânci ne însoţesc în plimbarea prin grădinile Castelului de la Balcic de parcă inima reginei urcând sau coborând pe scări, s-ar auzi de departe încă bătând, în liniştea frunzelor prin care se strecoară o lumină specială, răcoroasă şi blândă în miezul caniculei.

Călcăm cu atenţie pe aleile pietruite căutând urmele paşilor reginei.  Alături de alee în oglinda apei un nufăr şi-a deschis o floare albă cu un soare la mijloc. Nemişcată, pe o lespede de piatră, ţestoasa sfidătoare ne aruncă o privire pasivă din pragul casei ei, sprijinindu-şi greu anii pe lujerul subţire al gâtului.

Oare ţestoasa ce ne stă dinainte în amorţire, o fi mai ţinând-o minte pe „Sultana”? Aşa îi spuneau localnicii reginei Maria…