Casa Roşie şi Tobârlanii la biblotecă

 

Mărturisesc am avut mari emoţii înainte de lansarea de la Piteşti!... Din motive de pandemie, întrerupsesem de vreo trei ani obiceiul de a mă întâlni cu publicul piteştean, unde m-am simţit întotdeauna acasă. Se nimerise ca manifestarea să se desfăşoare marţea, într-o zi de 13, la ora 13… în plin program de serviciu, cu anul şcolar abia început, mă aşteptam să găsesc în sală câţiva seniori şi cam atât!

Pe deasupra, nu apucasem să trimit înainte cărţile prietenilor literaţi argeşeni, doar nişte PDF-uri şi e ştiut că dacă nu răsfoieşti pagină cu pagină cartea, n-ai cum vorbi despre ea.

Nu voi face o descriere a evenimentului în sine, las fotografiile să vorbească singure. Spun doar atât că m-am simţit la vârsta mea, ca un elev care a avut bucuria să întâlnească într-o după amiază, la bibliotecă, patru profesoare tinere de literatură care au chiulit de la ore, să vobească pertinent cu înţelegere şi rafinament despre cărţile mele. Şi ca să fie în legalitate, cum s-ar cere mai des într-o Românie educată, au adus cu ele şi elevii.

Mulţumesc Denisa! Mulţumesc Magda! Mulţumesc Alora! Mulţumesc Liliana! Mulţumesc Claudia că ai bătut din Olanda atâta drum! Şi mulţumesc tuturor prietenilor care mi-au fost alături şi se vor recunoaşte în fotografii! O  menţiune specială, printre cei prezenţi s-au aflat câteva persoane, dragi mie, care vor locui de acum înainte şi ca personaje în Casa Roşie.