duminică, 18 decembrie 2022

Poeţii cetăţii şi minorităţile













Despre minorităţi, cu un pic de istorie, cu ceva poveşti şi o diversitate de obiceiuri păstrate, şi împărtăşite, mai mult s-au mai puţin, dar cu siguranţă îmbogăţind tradiţiile milenare ale locurilor în care s-au aşezat.

Despre cum au fost alungaţi din casele lor, din ţările lor de origine, de acelaş duşman - setea de lăcomie, de mărire şi de sânge a altui neam, de cele mai multe ori acelaşi agresor. Şi, după ce şi-au vărsat lacrimile în inima primitoare şi deschisă a românilor, au purces împreună ca fraţi, să-şi împartă necazurile, munca şi rar bucuriile, când au fost.

Nu le-a fost de loc uşor să înveţe să locuiască în limba română, dar au făcut-o din respect şi necesitate. O limbă frumoasă dar grea, legată de culmile Carpaţilor cu zale de aur şi argint, strălucind nevăzute, ascunse în apele Prutului, Siretului, Tisei, Crişurilor, Jiului, Oltului, Argeşului şi mai departe în Dunăre spre Marea cea Mare.

S-a vorbit despre armeni, evrei, turci, tătari, polonezi, lipoveni, nemţi, maghiari, romi, ucraineni.

Nu le-a fost de loc uşor să se despartă de pământul lor, n-aveau cum să-l ia cu ei, în schimb au putut lua cu ei poezia şi cântecul, cultura în general, meşteşugurile şi multe altele.

Despre scriitori şi cărţi s-a vorbit ieri la Muzeul Naţional al Ţăranului, într-un cadru modest dar civilizat, scânteind de spirit şi căldură umană, unde nu aveau ce căuta televiziunile pentru că nu era nimic scandalos.

S-a vorbit despre insula Ada Kaleh, dispărută în ape, dar vie încă precum o poveste ce dăinuieşte. S-a vorbit despre ţinutul paşnic al Dobrogei, raiul unde convieţuiesc de milenii toate naţiile pământului

Într-un final, Poeţii cetăţii au găsit loc şi poeziei. O poezie aşezată, cum i-am mai zis şi altădată într-un concept inventat de mine, musai să inventez şi eu ceva, poezie de mijloc(de mijlocul zilei, cu plăcerea de a te afla la masă printre poeţi oneşti, fără festivism opulent, fără ca geniul să bântuie decisiv în neorânduiala momentului, cu versurile lui rebele şi înţesate de orgolii. Nimic peiorativ în ce am spus, aş zice, dimpotrivă!

Au participat:

Daniela Albu. Issabela Cotelin, Ramona Müller, Ecaterina Petrescu Botoncea, Dan Ioan Marta, Cristina Cretu, Cris Mariana, Marius Costache, Natasa Peteu, Taner Murat, Indira Spataru, Marola Victor, Danuta Roman, Ion Toma Ionescu, Ioana Petre Tugui, Dumitru Paleacu.

A fost frumos. Mulţumiri Lilianei Popa cea care îşi asumă organizarea unor întruniri de excepţie şi celor veniţi de la Iaşi sau Constanţa, Ploieştiul fiind la doi paşi, dar ce ne-am face fără mărturia celui care a făcut fotografiile?






















joi, 15 decembrie 2022

La mulţi ani Ioni!

 


În viaţă ca-n viaţă!  N-au fost numai zile prospere cu parfum de mosc şi noroc la canastă, în aproape 50 de ani de convieţuire. Recunosc, e mai ales meritul lui Ioni, nu-i place să recunoască, dar a făcut-o cu plăcere şi multă iubire, precum campionii, şi-i o mare taină cum din cireşe amare, a ştiut să ne facă cea mai faină dulceaţă… de pere.

La mulţi ani nevastă de aniversarea ta! Şi să ne vedem nepoţii aşezaţi la casele lor, cu cireşii lor în grădină! Să recunoaştem o ştim cu toţii, n-o spun eu în premieră. Nu se mai poartă cireşi în garsonieră!



















miercuri, 14 decembrie 2022

Cartea de identitate

 


M-au chemat şi pe mine la poliţie să-mi schimbe cartea de identitate şi să mi-o dea pe cea biometrică, nouă, cu cip  şi amprente digitale. Am fost oarecum fericit, văzusem pe facebook într-o fotografie, cipul/ chipul prietenului Adrian Alui Gheorghe, refuzat în prima fază de organe, pentru că nu avea cravată.

Arăta bine Adrian, întinerise! Probabil ţi se schimbă şi viaţa odată ce ţi se iau şi amprentele digitale şi ţi se schimbă buletinul. Da cărţile, alea care le-ai scris, ţi se iau şi ele? Va trebui să-l întreb, cu ce s-a dus în geanta lui aia mare de piele, cu poezie sau cu proză?...

Nu l-am mai întrebat! Cum adică Ionescule tu nu ştii nici acum identitar, dacă eşti prozator sau poet, că scriitor precis nu eşti… că de la Uniune nu ţi-a cerut nimeni nicio poză. Dai satisfacţie duşmanilor? Hotărăşte-te independent!

M-am gândit. O carte identitară poate fi Guşterele în versiunea Tobârlanii(cât se mai găseşte în librăriile online), Dosarul Albaştrii, Casa Roşie… Nu! O casă la roşu nu e terminată, e timp să mai pui un etaj!... Mai bine las gaj Crucea de piatră la poliţie şi mă duc după ea, mai târziu…


luni, 12 decembrie 2022

Răspuns la comentariile de pe facebook ale unor prieteni

 

Ai dreptate prietene Firiţă Carp, şi tu prietene Marian Nencescu, şi tu prietene Adrian Alui Gheorghe, care nu aici, în altă parte m-ai certat adesea sfătuindu-mă să-mi cultiv relaţiile, să învăţ cum să înmoi inimile critice ale lobbyiştilor agreaţi, să fiu mai ofensiv, căci doar cu cinste şi spirit mioritic pacifist, nu-ţi poţi depăşi în vremea lupilor, condiţia de cel mai trist miel rebel dintre candidaţi, doar pentru că ţi-ai făcut toate temele şi ţi-ai scris cărţile.

Nu intri atât de uşor în Schengenul tău de scritor. Ar trebui să gândeşti, cărţile sunt degeaba dacă nu sunt citite, şi, ar trebui să fii dispus să plăteşti ca să fii, iubite  autor!… Aşa stă treaba se pare. Nimic şi nimeni nu-ţi devine de la sine inamic dacă ştii să faci compromisuri. Cu diplomaţie se rezolvă în draci problemele în democraţie.

Singur/singură, Schengenul meu personal din umbră, sau ca ţară, Schengenul european,  nu pică din cer,- că nu e pară mălăiaţă, ce şade în pom şi se răsfaţă la soare, gata să pice. Însă rar se întâmplă să cadă natural, doar dacă te uiţi intens jinduind la ea! Tot trebuie să scuturi oleacă de cracă, tu sau cancelaria austriacă, nu-I aşa?.

Şi acu-i acu, să-ţi vând un pont ca să nu rămâi iar repetent. Te poate lovi la tâmplă în cădere fructul mălăieţ. Orişicât, nu-i o plăcere, dar să fii atent să nu fie drobul de sare mascat al cancelarului, să-ţi spargă borcanul cu miere.

De-aia zic Ionescule şi te întreb în nume personal direct, ai înţeles ceva din tevatura asta cu Scenghenul şi literatura din aval de subiect?...

Ai fost la Gaudeamus la târg, să socializezi cu prietenii tăi ce ţi-au rămas şi cu lobyştii răi din Parnas? Era un bun prilej să-ţi etalezi parfumul de culoare bej…şi să-l blamezi pe cancelar. Tocmai ce perele au dat în pârg.

Nu m-am dus! Am fost Zen de joi, pe alte fronturi. Am stat la coadă la Reiffeizen să-mi iau petrolul înapoi din conturi…

sâmbătă, 10 decembrie 2022

Cel mai mare haijin

                                                                                                                                                               














Cel mai mare haijin
nu e Basho,
e însăşi moartea.

Ea împarte silabe
în stihurile celor
trei cunoaşteri.

Botezul, nunta
şi înainte de
ceremonia umbrei,

maştera, procură
de la tarabe, dintr-un
bazar ambulant,

tone de dezastre,
cutremure şi
drone Bayraktar...

Iar noi, bieţi poeţi,
ardem lemn sfânt
înălţând incantaţii.

Cel mai mare haijin
nu e Basho,
e însăşi moartea.