O Atitudine cam târzie

 

Ce facem cu sacii

 (PAMFLET)

         Sectorul 1 dă primele semnale de blocare a statului. Nu că ar putea genera supărare la cancelaria Preşedintelui, că el aşa e, supărăcios şi are alte priorităţi. Se vede cu ochiul liber că nici Ǎlui de Sus nu-i căzu bine supărările Matildei. „Lasă domnule libertate firii ei, să-şi astâmpere cum vrea pohtele!”.

        – Ce zi e azi? E marţi sau joi? Unde e sfântul Greblă de la AEP, n-are nici soluţii şi nici comunicare!...E plecat cu struţii? A dat strechea-n el? În voi toţi? Nu mai aveţi SERVICII?

            Ce e disoluţia asta între voi, făpturi de pospai!? Să-mi aduceţi AICI în RAI pe generalul Negru al Îngerilor că tot e şomer, să schimbe el Constituţia, idioţi ce sunteţi!...

            Puneţi în furcă un caier de nori şi daţi-l apoi Alexandreascăi pe WhatsApp să-l citească pe post la Realitatea; alertă tristă USR-istă cu grindină, ploi, vijelie de la Drulă şi oleacă de promoroacă de la ŞoŞo şi a ei sculă, înainte să ajungă la Bruxelles, ea şi el.

ITI.Surpriza de la lansare

 

Surpriza lansării de ieri a Fiului măslinului a fost aceea că atunci când am intrat în sală, scaunele goale în aşteptarea evenimentului erau dispuse ciudat, parcă voiau să transmită ceva. A venit lângă mine, cu un zâmbet primitor şi cald, zâna bibliotecii, Denisa Popescu Martin şi mi-a decriptat misterul. Scaunele înscriau pe parchet, privite de sus, cele trei litere ale numelui meu ITI, aşa cum îmi spuneau mai demult prietenii mei cei mai buni. Unii din ei, Dumnezeu să-i ierte, au ajuns acolo.

Era o oră oarecum nepotrivită, prea matinală pentru poezie. Prietenii poeţi abia de îşi trag ceaţa de pe ochii treziţi din reveria lungilor nopţi albe prolifice, iar zona raţiunii critice, dimineaţa are şcoală.

Vă mărturisesc, mi-era teamă şi, în acelaşi timp, l-am considerat ca un test dificil. Pe canicula anunţată cu risc de vijelie stai acasă(!), nu te duci să caşti gura la poezie!

Mai întâi a ajuns neamu', aşezându-se cuminte la mijloc pe linia din spate a T-ului. Apoi s-au umplut de tinereţe cele două I-uri laterale, ca două tălpici de schiuri gata să-şi ia ia zborul. Numai că punctele cardinale ce trebuiau să pună punctul pe cele două I-uri laterale, Aurel Sibiceanu şi Virgil Diaconu, nu s-au lăsat manevrate şi s-au mutat cu scaunele mai în spate.

Între timp au mai ajuns şi alte cunoştinţe dragi şi prieteni, Gicu Cârstea, medicul Craifăleanu, Liviu Martin, Lucian Băjenaru…

Ce-ar fi putut face fotograful ca nişte biete litere(ITI) să se distingă în vreun fel în mulţimea nesperată?...

Bine că de la Filiala Piteşti a Uniunii n-a venit nimeni! Îi ţineam afară cum mă ţin ei pe mine?... Stau închişi în sediul (ăla care nu-l au) şi nu ies de-acolo până nu aleg ca preşedinte pe cine trebuie! Aşteaptă cuminţi un telefon de la cel plecat… Măi băieţi, nu mai vine! Fiţi mai curajoşi, mai implicaţi şi mai argeşeni că a băgat lumea de seamă. Promiteţi-mi că din 20 de cărţi ale mele, cumpăraţi şi voi una şi o citiţi. Vă recomand Tobârlanii, că se mai găseşte în librăriile de pe internet. Nu căutaţi Dosarul Albaştrii, să nu vă amintiţi de păcate...

Mulţumesc Denisa! Gestul tău de a însufleţi literele numelui şi cuvintele dedicate Fiului măslinului, mi-au mers la inimă!

Literele

Ascult cum curg sunetele

litere desperecheate

precum clipocitul unei ape,

despletindu-se

şi împletindu-se

în ochiuri vii,

ocolind muchiile

pietrelor

şi mângâiate

îmblânzindu-le

în stropi argintii.

Dacă pietrele n-ar mai fi

şi nici prietenii

cine le-ar asculta,

cine le-ar mai struni

să-ţi dea sau

să nu-ţi dea dreptate?

Demult s-ar fi retras

apele şi ar fi rămas

aproapele

tulburatele sunete

litere pustii

(Din volumul Fiul măslinului)

Imaginile au fost surprinse de fotograful oficial al evenimentului şi de Cristina Florescu

LANSARE DE CARTE

Lasare de carte

CINE SE SCOALĂ DE DIMINEAŢĂ DEPARTE AJUNGE

 

   CINE SE SCOALĂ DE DIMINEAŢĂ DEPARTE AJUNGE

După miezul acestor vorbe ne-am luat şi noi când în înţelegere cu fiul măslinului, am programat lansarea de joi a cărţii sale de identitate, în Piteşti la Biblioteca Dinicu Golescu, dincoace de miezul zilei(ora 11).

De ce am ales Piteştiul? Pentru că aici e un capăt al liniei, cel de la care am început călătoria. Şi a devenit o obişnuinţă să-mi caut urmele în poezie şi proză(e şi eseul în portofoliu), prin locurile prin care am trecut. Recunosc e aici o doză de orgoliu.

Consemnam undeva ca autor de cărţi: „Când lansez o carte nouă, e ca şi cum aş fi chemat de o lege a firii să înscriu obligatoriu în registrul stării civile (peste drum de primărie), toate vieţile şi călătoriile cu care m-am îmbogăţit. Şi cum să nu mă întorc cu drag la bibliotecă, atunci când ştiu că încă din prag o zână bună, poeta Denisa Popescu Martin, îşi intră în rol oficiind cu vorbe calde, bine alese, şi cu bagheta ei magică, o stare de vrajă care umple sala. Chiar dacă privind mai atent par a fi rămas şi scaune goale, dar nu sunt goale ele sunt "păstrate", evident.

Dacă spiritele rele rătăcite ale zeilor absenţi, multe(!), auzind că n-ai fi diletant, ar veni să te asculte, şi-ar găsi timp să te onoreze cu prezenţa, să-ţi înmâneze un card şi instant să te invite în Olimp... (Una e să te invite, alta e să dai bacşiş la portari şi să sari peste gard!). Demenţă ar fi, să nu fie scaune!... Cine ar plăti pentru impoliteţe daune!?

Iar când alături de Denisa ar mai prezenta cartea şi Magda Grigore, cu simţul ei estetic, şi s-ar mai întâmplă şi Alora Şerp(mie şi lui Aurel Sibiceanu ne place mai mult numele din tinereţe al Alorei, e mai poetic!), chiar că Dumnezeu ţi-a asigurat un cadru optim să poţi alege doar partea plină a paharului, de după. Nu ştiu cum mă voi descurca cu prietnul meu Virgil! El a avut întotdeauna slăbiciuni nu cu partea plină a paharului ci cu partea goală a prinţesei (a poeziei zic!). Fiecare cu fluturele lui!

N.A. Am intrat în posesia unei ştiri de ultima oră, ceva tare de tot pe surse. Denisa e deja în Grecia îmbarcată pe un feribot pentru documentare (...şi acoperire cu bronz rupt din soare. Îmi închipui că nu e plăcut). Îşi sacrifică zile din concediu pentru mine.

Vă salut cu respect domnule Liviu Martin, vacanţă însorită!

Denisa a aflat întâmplător de la un ins din omertă că undeva în spatele măslinului, vezi fotografia de pe copertă, în insula Tassos la Terra di Olive, s-ar afla o vilă de lux care îi aparţine autorului Fiului măslinului. Motive pentru nişte securişti să discute prin oraş că IONESCU, ăla cu Dosarul Albaştrii care lansează o carte joia viitoare, face parte din statul paralel. De-aia nu a fost el invitat la Filstreet

- Dacă are vilă nu e poet! a precizat ultrascurt şi ferm Denisa.

- Hai Liviule, facem nişte poze la faţa locului şi ne luăm Guşterele înapoi! (Nu m-am putut abţine să nu pun una din superbele fotografii din dosarul Denisei adus de la greci. Sper din toată inima să nu se supere!

Vii şi tu la lansare? Nu vii? Sigur pierzi!... Garantez că va fi poezie şi Denisa va veni cu un set de fotografii în dosar, de la Tera di Olive. N-a găsit vila cu pricina în insula grecească, nici măsline de la mama lor n-a adus că erau verzi şi necoapte şi având timp să citească într-o noapte cartea, s-a convins pe moment că are motive să susţină că Fiul mălinului e un alt poet piteştean mai ascuns, mai absent...

Rămâne de văzut ce răspuns ne va da şi poetul înalt, nu-i aşa?