Surpriza lansării de ieri a Fiului măslinului a fost aceea că atunci când am intrat în sală, scaunele goale în aşteptarea evenimentului erau dispuse ciudat, parcă voiau să transmită ceva. A venit lângă mine, cu un zâmbet primitor şi cald, zâna bibliotecii, Denisa Popescu Martin şi mi-a decriptat misterul. Scaunele înscriau pe parchet, privite de sus, cele trei litere ale numelui meu ITI, aşa cum îmi spuneau mai demult prietenii mei cei mai buni. Unii din ei, Dumnezeu să-i ierte, au ajuns acolo.
Era o oră oarecum nepotrivită, prea matinală pentru poezie. Prietenii poeţi abia de îşi trag ceaţa de pe ochii treziţi din reveria lungilor nopţi albe prolifice, iar zona raţiunii critice, dimineaţa are şcoală.
Vă mărturisesc, mi-era teamă şi, în acelaşi timp, l-am considerat ca un test dificil. Pe canicula anunţată cu risc de vijelie stai acasă(!), nu te duci să caşti gura la poezie!
Mai întâi a ajuns neamu', aşezându-se cuminte la mijloc pe linia din spate a T-ului. Apoi s-au umplut de tinereţe cele două I-uri laterale, ca două tălpici de schiuri gata să-şi ia ia zborul. Numai că punctele cardinale ce trebuiau să pună punctul pe cele două I-uri laterale, Aurel Sibiceanu şi Virgil Diaconu, nu s-au lăsat manevrate şi s-au mutat cu scaunele mai în spate.
Între timp au mai ajuns şi alte cunoştinţe dragi şi prieteni, Gicu Cârstea, medicul Craifăleanu, Liviu Martin, Lucian Băjenaru…
Ce-ar fi putut face fotograful ca nişte biete litere(ITI) să se distingă în vreun fel în mulţimea nesperată?...
Bine că de la Filiala Piteşti a Uniunii n-a venit nimeni! Îi ţineam afară cum mă ţin ei pe mine?... Stau închişi în sediul (ăla care nu-l au) şi nu ies de-acolo până nu aleg ca preşedinte pe cine trebuie! Aşteaptă cuminţi un telefon de la cel plecat… Măi băieţi, nu mai vine! Fiţi mai curajoşi, mai implicaţi şi mai argeşeni că a băgat lumea de seamă. Promiteţi-mi că din 20 de cărţi ale mele, cumpăraţi şi voi una şi o citiţi. Vă recomand Tobârlanii, că se mai găseşte în librăriile de pe internet. Nu căutaţi Dosarul Albaştrii, să nu vă amintiţi de păcate...
Mulţumesc Denisa! Gestul tău de a însufleţi literele numelui şi cuvintele dedicate Fiului măslinului, mi-au mers la inimă!
Literele
Ascult cum curg sunetele
litere desperecheate
precum clipocitul unei ape,
despletindu-se
şi împletindu-se
în ochiuri vii,
ocolind muchiile
pietrelor
şi mângâiate
îmblânzindu-le
în stropi argintii.
Dacă pietrele n-ar mai fi
şi nici prietenii
cine le-ar asculta,
cine le-ar mai struni
să-ţi dea sau
să nu-ţi dea dreptate?
Demult s-ar fi retras
apele şi ar fi rămas
aproapele
tulburatele sunete
litere pustii
(Din volumul Fiul măslinului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu