Sunt ceasuri magice ale planetei când oamenii îşi dau pe faţă măsura întreagă a bucuriei şi frumuseţii vieţii, luându-şi libertatea de a o sărbători în deplină armonie cu arta, cu natura, cu zeii, cu valorile perene şi idealurile care ne călăuzesc.
Nu iese întotdeauna fericirea visată, dar încercarea de a ne desprinde de ternul zilelor pline de conflicte, nedreptăţi sociale, anomalii climatice, crize economice, diversităţi culturale şi religioase, nu ne poate opri să ne reunim din patru în patru ani sub acoperişul cercurilor olimpice, să întreţinem vie flacăra unei idei geniale pusă în operă de mintea omenească.
Nori negri au deversat deasupra Parisului vineri o ploaie mocănească, dar cu atât mai mult ceremonia de deschidere a strălucit. Nu se putea altfel într-o Franţă mereu a spiritului deschizător de drumuri!
Nu am să spun nimic despre simbolurile alese de creatorii acestui măreţ spectacol, despre aluziile culturale şi religioase, despre personalităţile trecute în revistă care au marcat istoria şi arta Franţei, despre efervescenţa spumoasă a modernismului şi libertarismului manifest francez în capitala iubirii...
Am să aleg dintre imaginile memorabile, barca în care Nadia Comăneci cu ceilalţi trei sportivi de legendă, Carl Lewis, Rafael Nadal şi Serena Williams au purtat făclia olimpică pe apele Senei luând în stăpânire locurile meritate în istoria de ieri, de azi, de mâine şi dintotdeauna a olimpismului.
Primele zile au început bine pentru sportivii români. Să sperăm că bilanţul ne va face să fim mândri!
