Azi e ziua Ilenei Mălăncioiu

Am decupat dintr-o carte care trebuie să apară la Editura Hoffman două pagini potrivite zilei de azi.

LA MULȚI ANI DOAMNĂ ILEANA MĂLĂNCIOIU!

Nimic nu e totul

 

Nimic nu e totul!

Iarna ca spectacol

în stare pură

a ridicat cortina

spre a împlini

un miracol.

Dar suntem oameni

nu îngeri și viața

n-are dublură...

Să poată albi

între noi toate

petele înnegrite de ură.

Cristalele de sare

și fulgi de nea

din lacrimile Lui

Dumnezeu

se aștern instantaneu

în inima mea...

Foto Cristina Florescu

FATA CU ÎNGERI ÎN PĂR

 

        Obișnuiesc să postez pe facebook aproape în fiecare zi, o poezie, un text, o fotografie mișcată… Un pretext de a striga catalogul cu prieteni, înscris în inima mea.

        Astăzi cănd la Davos lumea bună anunță furtună și urșii Panda dimpreună cu rușii, visează Groenlanda pe tavă… Vin și eu cu Slavă Ucraina(!) în notă gravă, ceva mai târziu, la petrecere, aducând taina unei ramuri de măslin și dorind să închin cu Dumnezeu un pahar de whisky. Fără măcar să știu că azi e ziua lui Carmen Secere.

        La mulți ani Carmen!

Se prăbușise stăvilarul

și un huruit mâna din spate

urzeala norilor...

aruncase cineva piatra

sau zarul

 

Tunete bolovănoase

se rostogoleau zdrobind

sub șenile dinții de arici

ai dragonului,

de parcă frontul Ucrainei

se mutase în timpanele mele,

iar așteptarea și întunericul

cuibăreau

în adăposturile tainei, frici...

 

Biciuită de rafale de vânt

ariergarda dronelor Shahed

fulgera amenințând...

Și odată cerul s-a spart,

arătând fața tulburată

Și schimonosită de pământ

răscolit Art extreme

a luminii...

 

Am părăsit balconul

luând in rem

măsurile de prevedere

și securitate ce le cred

mereu necesare,

închizând geamurile

oprind televizorul

și aprinzând cu un chibrit

o lumânare de la Înviere.

 

Urma să așez pe masă

sticla cu whisky

și paharele cu gheață...

 

Eram singur cu Dumnezeu

și voiam să închin un pahar cu El,

și să-i mulțumesc pentru că

nu mi-a lăsat fiul rebel de măslin

rătăcit în deșert...

De-aș fi fost mai tânăr

aș fi invitat-o la petrecere

și pe poeta Carmen Secere,

Fata cu îngeri în păr...

NICĂIERI E NUMELE MEU

 

Sunt supărat pe mine însumi. Corăbiile în care m-am urcat pe rând cu dorința de a traversa oceanul încercat de furtuni al ultimilor ani, dar și a celor de mai înainte, au plecat din port sau se pregătesc să plece. Rămâne de aflat dacă apele învolburate au șters toate adnotările din paginile jurnalelor de bord, sau, răsfoite de un vânt prielnic, au atins meridianele de suflet ale potențialilor cititori, înălțând toate pânzele sus la catarg(!).

Sau, – iarăși sau – se poate și așa, – nemișcate!... E de presupus, corăbiile s-au pierdut undeva în larg în imensitatea oceanului...

Cum hazardul și Roza Vânturilor nu pot fi controlate în niciun fel, se pare că soarta călătoriilor mele rămâne cumva la latitudinea criticilor. Și cum spuneam în altă carte, recunosc pot să mă înșel, criticii nu sunt cei mai buni marinari...

Ionescule, iar n-ai ce face, te pui cu cei mari și tari din Uniune, nimic nu-ți place! Te-a molipsit propaganda de doi lei venită dinspre ruși? Vrei teritorii noi cu război, sau vrei Groenlanda apăsând un buton la pupitru...

Ce ești tu în meciul cu tine însuți, ești arbitru?...

Aceste aserțiuni mi-au venit în minte căutându-mi numele NICĂIERI, într-un editorial al prietenului meu Virgil Diaconu, din nr 1 al Cafenelei literare, 2026 / ANI LITERARI BOGAȚI PENTRU SCRIITORII DIN URBEA PITEȘTILOR.

https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua.../...

De Ziua Poetului