Miticul SOV influienţează politicul şi justiţia mov

          Constat, în ultima vreme, că abordez în blog cu prioritate doar subiecte culturale. În perplexitatea mea, am rămas setat pe îndeletniciri elevate. O spaimă teribilă mă încearcă la gândul nerostit, că miticul cultural, a început să influienţeze politicul. Vă daţi seama câte nenorociri pot deriva din această întâmplare?

          S-o luăm gospodăreşte, metodic. Să spargem blogul Pasărea ceţii şi-aşa e ţăndări, şi să pătrundem dincolo, ca să nu rămâneţi sub impresiile mele subiective.

          Cu ochii deschişi deci, să pornim în viaţa reală, acolo unde pute atât de frumos… (vorba romanească cu peştele de la cap).

          _ Asta e!  Mâncăm şi peşte, după ţap!... zice cu sfială şi ură undeva nea Nelu, în volumul propriu omagial, "Revoluţie şi cultură".

          Cum v-am spus!(…) Ieri pe ecranul televizorului, la Bruxelles, două capete illuminate, Băsescu şi Nicolas Sarkozy, schimbau de zor opinii scânteietoare, mai ceva ca-n piaţa revoluţiei când trăgeau ăia cu artificii. Se vedea de la o poştă pe feţele lor, cum năvălise cultura, cultura romă, cu drepturile ei legitime câştigate la alba-neagra, aferim manele, ciordeli şi sudoare istorică.

          _ Întâi stătător, cine să fie? Francois Villon, sau Anton al nostru… (Nu ăla cu betonul…) Anton Pann, ăla care-o deşteptat românii din somn cu imnul, cât fu el de ţigan, makedonul!...

          _ Mare încurcătură!... Dilematic şi trist:

          _ Charles Asnavour sau Farâmiţă Lambru, care fu mai artist?...

          Şi tot ieri, întrecând măsura, am avut revelaţia cu politicul şi cultura la o lansare de carte. Discret, mi-a soptit un amic:

          _A scăpat Vântu!… Citeşte şi dă mai departe! Am rămas mic, interzis, drogat… Care vânt?…

          _Marele poet arestat, SOV.

          Doamna Costiniu, judecătoarea toată în mov, cu volumul de versuri în mâini şi lacrimi sub pleoape, a citit pronunţarea:

          _Mi-a depăşit aşteptarea! SOV-ul e liber să scrie. Opriţi-i calvarul! Daţi-i hârtie. 

          _Si dosarul? …       

          _Daţi-l la câini! E mic OVUL, pe lângă marea lui poezie.

P.S. Cer scuze minunaţilor actori şi oameni de cultură, aflaţi în fotografia de la început, cu ocazia unor lansări de cărţi adevărate. Voi reveni, promit.

Dosarul "Albastrii" _ fragment din carte

                        Nu pot vorbi despre Claud, ca despre Gess, Sanda, sau Mariana Stefan. Ea era oarecum liantul, în rang doar Iordache o putea concura

Aici e treaba Claudiei să contribuie cu text. Doar am convenit cartea s-o scriem împreună.

                        Şi totuşi trebuie să povestesc un moment.

                        Doamna Duminică, îngrijorată de  timpul pierdut pe străzi în discuţii sterile cu noi se temea să nu-i aiurim odraslei sale, gândurile. Deja devenise prea independentă şi uşor irascibilă de când ne acorda atenţie. Prin cunoştinţe i-a găsit servici la Banca Naţională.

                        A doua zi. undeva în spatele ghişeelor i s-a pus în faţă un metru cub de bani. Să-i numere.     

                        Descumpănită s-a uitat în jur. Un fâşâit, şi un prelung şoptit flutura pe buzele celor 10-12 fete care, cu dexteritate începuseră numărătoarea ca nişte veritabile devoratoare de bacnote. Şi dintr-o dată, cu vocea ei cristalină, rar şi apăsat ca un metronom se porni Claudia: unu, doi, trei…clar, să se-audă din fundul sălii, cum învăţase ea pe scenă. Ca la comandă fetele s-au oprit întorcându-şi privirile nedumerite şi urmărind sincron mingea de ping-pong. Şapte, opt…şi imediat se surpă zăgazul unui şuvoi de râs nestăpânit din toate baierele inimilor ce uitaseră instantaneu sirul şi grija numărătorilor proprii. Aşa a sfârşit Claudia, după prima zi, cariera bancară.

                        Şi încă unul haios, la o lansare de carte a Ludmilei Ghiţescu, cu poetul Ion Bănuţă invitat special. Era pe-atunci secretar (sau ceva de genul) al Uniunii Scriitorilor.

                        Se întâmpla evenimentul la librăria Eminescu. Ploaie, vânt, frig, saracul Bănuţa  adăstase şi el, mai mult de nevoie la restaurantul Argeş, locaş de cultură în acea vreme.

                        Claudia a apărut complet chială, se tunsese zero, avea o problemă de sănătate. Ar fi putut folosi meşă, broboadă ceva…Îmbrăcată într-o fustă înflorată lungă şi cu brizbrizuri. Ce apariţie! Bietul Bănuţă, cu părul lui lung, alb, vâlvoi, pierduse primplanul. Stefan Afrimescu, ziaristul de la Atac la persoană şi poetul  de mai târziu, venise şi el cu o gagică, s-o impresioneze. Interesant, o agâţase la staţia de autobuz din faţa WC-ului din grădina publică. Ne-a prezentat-o. Biata fată, copleşită, ajungând în dreptul Claudiei ce-şi trăsese un aer sever de regină, i-a pupat mâna.

                        Banuţă, beat deschise cartea Ludmilei la-ntâmplare şi citi grav:

“Râde fluierul pe deal”, părul lui flutura zmucit…râde casa,râd copacii…râde lumea tovarăşi !

                        Eram normali pot să zic, şi râdeam pe-nfundate.

Poetul Sorin Ovidiu Vantu isi scrie opera

SENZATIONAL: Adrian Paunescu si Mircea Dinescu se inclina in fata poeziei lui Vantu  Vizionati acest link
http://uk.mg4.mail.yahoo.com/ya/download?mid=1%5f2475980%5fAFEXw0MAAGmxTI9jbgwdejkyvGk&pid=1.2&fid=Inbox&inline=1

Protest inchis _ Captura de email

          Zi de 13, zi norocoasă pentru poetul Virgil Diaconu, îmi scrie un e-mail intitulat „Semn bun”:
Draga LIS. Azi am semnat un contract de prestari servicii pe timp de un an cu Centrul, prin care ma oblig sa continui editarea Cafenelei literare. Sunt multumit ca d-ra directoarte s-a tinut de cuvant. In plus, beneficiez in continuare de biroul meu si de calculator. Le multumesc tuturor pentru sustinere. Si tie in mod special. Te astept la Cafenea.
Virgil

          Mesajul lui Virgil Diaconu, catre Liviu Ioan Stoiciu aduce a normalitate. Ne adaptam vremurilor de peste noi si nu cerem prea mult.  Efectul unei nedreptati nu se intreapta pur si simplu. O fibra o data  indoita nu-si revine oricat de otelita ar fi, dar sa NE BUCURAM daca asa se cade

MARATONUL TEATRULUI INDEPENDENT

          Târziu am aflat de Maraton. Oricum, nu mai puteam fi soldatul. Si ce "victorie" să anunţ? Am ratat până şi "victoria" Stelei  la Urziceni. Săracu Gigi, cum fu el trădat iar de
războinici!…
          Am ratat şi "victoria" Principal, în rolul Elodiei cand se săruta cu Dan Diaconescu _ El Presidente!...
          Vă spun, sentimentul mersului pe bicicletă  în siajul maratoniştilor,  e ca unul penal, ca libertatea lui Vântu făcandu- şi gargara la Realitatea cu ţara…
          Nici nu stiu când am spulberat autostrada, de la Pitesti. Când să dau colţul Cotrocenilor i-am prins pe maratonişti. Am aruncat pur şi simplu bicicleta în braţele unui SPP-ist, mi-am tras peste umeri un tricou portocaliu şi le-am luat faţa. Am ajuns primul la Sala Dalles, în ropotul de aplauze al mulţimilor. Covorul roşu, parcă m-aştepta. Ce primire!...
          Ce să vezi ? La Dalles, n-am mai fost de mult, se luminaseră toti pereţii, nu mai erau tablourile. S-au cultivat hoţii!… Câteva afişe: “FLORI, FILME,FETE SI BAIETI”/ “W+J = LOVE”/ “CINCI RANDEZ-VOUS-URI MORTALE”/ IMPROVIZATII SI DIN ALEA..../  BUZUNARUL CU PAINE/  EFECTUL RAZELOR GAMA _ azi si mâine, teatru non verbal. 
          MARATONUL TEATRULUI INDEPENDENT, trident in inima mea, ce moment!
          Carevasăzică s-o lăsăm dracu de politichie şi să ne punem tichie de mărgăritar…
          Seara se lasă grea, adică gravidă, iar mulţimea guvidă se repede hulpav la ea.
M-am strecurat, viril şi  viu, şi-am văzut cinci spectacole despre care stau gata sa scriu.


*
1. C.E.O.
Autor: Stieg Larsson
Regie: Andreea Vulpe, Adelaida Zamfira
Distributie: Sorina Stefănescu/Andreea Vasile, Alexandru Zob, George Albert Costea, Andrei Rosu, Cristina Cristian.
Producător: UNATC “I.L. Carageale” Bucuresti


          Chief Executive Officer (CEO) sau șeful executiv este șeful cu gradul cel mai mare într-o companie, corporație sau agenție, echivalent cu Director General ... (Serch Google).
Numai că directorul ăsta executiv, e special, vrea să simtă pulsul salariaţilor, viaţa lor de familie, greutăţile şi bucuriile lor, contribuind la împlinirea idealurilor acestora, vizitându-i acasă şi copleşindu-i cu atenţiile, vizionarismul, şi calităţile lui de dansator şi psihanalist.
          Totdeauna în urma lui lăsa un prunc şi o familie fericită.


          Vedem uimiţi soţia curioasă-încântată, cum se lasă cucerită-admirată, atinsă gradual, pe bucătele; gambele, coapsele, sânii, sub privirile tâmpe ale soţului-salariat a cărui turbare-tulburare, era imblânzită-paralizată, de dogoarea bacnotei de 500 dolari, ce-i frigea mâinile, ce le frigea pe rând mâinile
          Si tocmai când lucrurile se mişcau spre invariabilul final fericit în triunghiul descris, apăru să tulbure scena, din senin, un nou cuplu, fratele salariatului cu soţia; beţivi, drogaţi, violenţi, un caz social permanent, din multiplele care colcăie-n stradă.


          Toată construcţia se dărâmă. Incercările directorului de a transcede experimentul, se izbesc de zona interzisă. Fratele damnat se enervează şi scoate şişul, ameninţând că numai acolo, doar acolo, poate sa se întâmple o crimă.
          Sunt până la urmă, cei doi intruşi, cu greu daţi afară de către soţul-salariat.


          Micul director îşi revine şi reia jocul de la fluierul arbitrului, sau arbitrariului, nu s-a precizat. Atmosfera se incinge din nou, se mai scoate o bacnotă, se scot si dresurile, se destind gambele, pulpele goale, fine, lungi. Salariatul-soţ nu poate accepta să vadă deasupra soţiei sale ceva ca o umbră, o mogâldeaţă ce pare să desgheţe corpul soţiei sale frigide.
          Lovitura e scurtă,  paralizând şeful executivului într-o poziţie total nefirească. Soţia cu ajutorul soţului se retrage îngrozită de sub greutatea flască a potenţialului cadavru. Paroxismul creşte . Sună telefonul, soţia directorului intreabă dacă C.E.O. a plecat? “A plecat de cateva minute…” La usă se bate insistent, s-a reintors cumnata. Vede cadavrul, isteria e-n floare, fuge afară pe scări ţipând.


          “La poliţie nu se poate suna!”. Agitaţie-revelatie: “Dacă a făcut un infarct, scăpăm!...” Soţia, asistentă medicală în viaţa civilă, se aruncă la prohab. “Când faci infarct te scapi fiziologic…”se explică ea către soţ.


          Ascund corpul în baie, tras de picioare, de mâini, e tot mai greu, şi aleargă apoi pe scări după Lena. Lena trebuie să tacă. Si nimic. Adică linişte, dintr-o dată.
          Miraculos, C.E.O. învie în baie, apoi se întoarce în scenă. Se întorc si catetele triunghiului descumpanite. Tipete de groază-bucurie… “Trăieşte ipotenuza !”


          Hotărarea ei, e dintr-o dată. N-o mai reţine nimic, îl doreşte cu tot dinadinsul. “Dacă murea ?!... Eu o fac!” N-am văzut dacă salariatul a mai primit o bacnotă. (Era unul cu capul mare în faţa mea, se mişca-ntruna).


          S-a retras cu directoru-n baie la locul faptei, însirându-şi pe drum dedesubturile lenjeriei. El, salariatul-soţ, a rămas să le strângă, cu capu-ntre mâini. A văzut telecomanda întâi, şi apoi plasma. Fantastic! Manchester United, nebunie-n tribună, se cântă imnul. Cântă şi el odată cu galeria, zbiară ca un animal hăituit GLORY GLORY MAN UNITED….


          Gata, nu mai povestesc nimic. Duceţi-vă la spectacol , căutaţi spectacolul să vedeţi sfârsitul. Merită toţi banii, şi copii ăia frumoşi au jucat dumnezeieşte !!!

Nimic despre Vantu

              N-am sa vorbesc nimic despre Vantu. Si nici despre caine, saracu de el. Cum fu el ajuns de mana aia lunga a presedintelui!..

              Acu cine strica. M-am uitat atent la caine . E tot ala. Tine-ti minte faza cu:

“Ia de la tata, si de la mama… Si de la Base… de ce n-a luat?... Sa stea, poftim, cu laba bandajata.

               Cine l-o fi-nvatat?!... ca stapan-su a luat de la toti, si noi dormeam linistiti

               Bunul Dumnezeu, cum le aseaza el pe toatre in masura adevarata!

S-a gandit mult. Sunt foarte sigur ca a discutat si cu Popa, ala  ratacitu la musulmani, prin Indonezia de 9 ani. Si-a calcat pe inima LUI crestin ortodoxa…

                Era gata-gata sa faca si El greseli,  e om cat ai zice... Dar s-a prealuminat pana la urma. Cum sa se iroseasca in Gradina Maicii Domnului asa un mare talent. (Sa fim corecti, eu cred ca daca nu era Dinescu si Adrian Paunescu chiar uitase de poetul Vantu ,cu atatea griji.}

                Iacata azi, din inaltimea lui necuprinsa, priveste bland si multumit cum marele poet isi desavarseste opera la beci, departe de mizeriile lumii salbaticita de criza.

                Curand asteptam un loc printre NOBELI, la poezie.  Apropos, cu un I, sau cu doi I ?...

                (Ca sa ma comport in gramatica timpului.)

Sa ma scuzati de diacritice...

Super Blog 2010 _ Gata de concurs

           http://pcnews.ro/

          Am vrut să fac o coţofană rozalie şi să postez pe blog zece cântece funerare de chindie, o dată cu remanierea de la Palat-ul Victoria nul-ă în Belarus, dar m-a chemat Gloria prin email garantat şi mi-a spus că Super Blog 2010 e o nouă sculă de basculă în moartea culă a crizei profunde în stat. Vânt rece din pupă pentru marinarul ce nu-s nici măcar mus când navighez!


Unde,      după,      plasez      banii?...câştigul

Temă de epilog, adâncă…
E o dilemă de te-apucă frigul!
Când, analog
Golanii
de blogeri
Bântuie ca un zmog
Încă
De ieri

Protest deschis 3 _ Sus steagul _ Şerban FOARTZĂ

Nota:  Prin bunavointa unui prieten am mai intrat in posesia unei opinii
          Ma bucur mult ca domnul Virgil Diaconu nu va fi "ramas pe drumuri".
Consider, însă, ca expresia, mai compatibilă cu, de pildă, un boschetar in spe (o spun fara vreo urma de dispretz), nu este astfel, compatibila adica, si cu fostul/viitorul (?!) director al "Cafenelei literare".
          Asta, pentru ca, in primul rand, Virgil Diaconu este un domn.
         Dovada, intre altele, tzinuta revistei conduse de Domnia Sa.
         De la format la pagina dintai, ce reproduce,-n excelente conditziuni, lucrarea unui artist plastic (urmand a fi, acesta, ilustrat, in mijlocul revistei, in extenso), de la textele de buna calitate la comentariul critic valoros, "Cafeneaua literara", dupa mine, denota gustul rafinat al unui om ce onoreaza breasla noastra, - care, bogata in talente, nu prea e, vai, si in bun-gust!
          In ciuda diferentzei de hartie (ca si a celei de format), revista "Cafeneaua literara" imi aminteshte de "Gandirea" de pe vremuri.
          In fine, daca nu am scos nici un cuvant despre poetul omonim, ci doar despre directorul revistei, e pentru ca intaiul nu poate fi "restructurat" de nimeni (nici chiar de dna Carmen Dumitrache).
          Domnule Virgil Diaconu, sus steagul!

Orgasmul amazoanelor

          Agăţat în televizor, subjugat pur şi simplu de imaginea hiperbolizantă a amazoanelor realitatii şi antenelor de-a-ncălare pe remaniere, cravaşând armăsarii portocalii, aduşi din dârlogi la stadiu de gloabe, am pierdut vremea schimbării la faţă şi intrării în miracol a toamnei, la început de septembrie. Ne-am trezit într-o dimineaţă pe jos cu frunze ruginii şi pe pielea bronzată cu înţepăturile vântului scăpat bezmetic din hergheliile nordului depărtat şi rece.

          Dinspre Cotroceni în PDL a şuierat de-adevăratelea Crivăţul, gata-gata să-l ia pe sus pe puţinul la trup premier cu guvern cu tot, în spaima îţepenită mut a opoziţiei.

          Singur Mazăre întrezărea ceva soluţii pregatind la şcoala de vară a TSD cateva brazilience şnur, care alături de taylandeza lui Ponta să atragă investitorii străini la SPA-urile lui Vântu, şi relaxaţi, aceştia să-şi dezlege baierele pungii în buzunarele rupte ale romanilor. După mine, dacă Ponta-l ascultă pe pontosul de Mazăre, face o mare greşeală prin omisie, eliminând din competiţie resursele naţionale de frumuseţe de pe centură şi stimulând în continuare munca la negru.

          Cât dinspre Crin, ăsta şi-a adus aminte ca de-un parfum de femeie tot de Klaus Iohannis.

          S-a făcut remanierea. Şi cine-a pierdut?...După mine au pierdut amazoanele! Altu era orgasmul să strângi între pulpe şi să-i pui zăbala unui armăsar precum Videanu…

Protest deschis _ Virgil Diaconu _ ecouri

Constantin Stan