vineri, 18 martie 2011

Măştile japonezilor

Totdeauna în concepţia şi credinţa mea japonezul a locuit ca un supraom. Imobilitatea, expresia invariabilă a feţei într-o diversitate de ipostaze,  mă copleşeşte prin distanţa pe care o impune faţă de terestru. Ceva supranatural de zeitate retrasă, înzestrată cu posibilităţi fizice şi spirituale de neatins, iradiază de sub mască.
Poate  la capătul acela de lume dinspre soare răsare s-a pregătit de milenii să întâmpine neclintit forţele necunoscute ale universului şi să potolească zbaterea înfricoşată de animal hăituit, ascuns în miezul pământului.
Impresionant, după ce au fost doborâţi, cum se ridică pe rând, îngenunchind propriile lacrimi şi-şi pun la loc măştile.

marți, 15 martie 2011

S.O.S. Dosarul "Albastrii"

SOS. Dosarul Albaştrii. Cartea la care am lucrat până mai ieri e gata. Inainte de  a-i da drumul spre o editură mai am de facut un singur demers. Nu am reuşit să stau de vorbă cu toate personajele care apar în carte şi cu care am traversat în anii 1970- 1974, o perioadă nefastă de urmăriri informative şi anchete ale securităţii în Dosarul “Albaştrii”, ce a culminat cu o mascaradă intitulată “demascare publică”. Precizez: întâmplarea ca locaţie s-a petrecut în oraşul Piteşti, iar numele pe care le voi da sunt cele de atunci, unele dintre ele transformate probabil prin căsătorie. Dacă cineva îmi poate oferi un detaliu, o adresă, un număr de telefon îl rog sa-mi trimită un email: iontomai@gmail.com
Tabelul meu cuprinde pe:
Badescu Georgeta, Pia Alexandra, Mariana Stefan, Radu Nicolae, Radu Aglaia, Costea Teodor, Stancu Constantin, Badea Nicolae, Bărbulescu Constantin, Dorel Herţoiu.
Vă mulţumesc şi aştept dinspre blogosfera o minune.

Blonda belalie _

Boc se bate cu Blaga la şefia PDL. Mai mult decât fratricid?...Nu cumva focusul, ţinta, e-n altă parte?... E ca şi cum undeva în tribună pe ultimul rând, clandestin, Brigitte s-ar părui cu Bardot din pariu, nefiind important care pe ce mizează;  în timp ce toţi ochii şi la stânga şi la dreapta-mprejur s-au întors la spate.
În van combăteau în arenă un Pechinez pricăjit şi costeliv cu fundiţă roşie zmotocindu-se cu ditamai Buldogul englezesc îndesat pe picioarele-i vânjoase şi scurte, ager la minte şi uns cu toate drăciile.
Primăvara asta belalie se pare că a stârnit toate simţurile…

miercuri, 9 martie 2011

CONCURSUL DE POEZIE DE DRAGOSTE

LEOAICĂ TÂNĂRĂ, IUBIREA…
ediţia a XI-a, 31 martie 2011

Centrul Cultural  al municipiului Piteşti, prin revistele de cultură Argeş şi Cafeneaua literară, organizează ediţia a XI-a a Concursului naţional de poezie de dragoste Leoaică tânără, iubirea…, plasat sub semnul poetului Nichita Stănescu.
La concurs pot participa creatori cu vârste până la 35 de ani, care nu sunt membri ai U.S.R. şi nu au câştigat un premiu la ediţiile anterioare. Concurenţii vor trimite într-un plic mare, închis, pe adresa organizatorului, câte 5 poezii de dragoste, creaţii originale, nepublicate în volum, fiecare poezie fiind dactilografiată pe câte o singură pagină, semnată. Manuscrisele nu se înapoiază.
Textele pot fi expediate şi pe e-mail, la adresele: virgildiaconu2004@yahoo.com sau cultcentre@yahoo.com, în următoarele condiţii tehnice: toate cele cinci poeme şi datele de identificare să fie într-un singur fişier cu extensie .doc, cules cu corp 14, Times New Roman CE.
Plicurile concurenţilor se primesc până la data de 24 martie 2011, ora 13.00, la sediul Centrului Cultural Piteşti, Casa Cărţii, O.P.1, cod 110013. 
Juriul va fi format din membri U.S.R., din redacţiile revistelor Argeş şi Cafeneaua literară.
Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat ca a putea vizualiza pagina. Câştigătorii desemnaţi de juriu vor fi premiaţi în lei, astfel:
Premiul I:                                  450 lei
Premiul al II-lea:                      325 lei
Premiul al III-lea                      225 lei
Menţiune I                                 100 lei
Menţiune II                               100 lei
Festivitatea de premiere va avea loc la Centrul Cultural Piteşti, în ziua de 31 martie 2011, ora 14.00. Premiile se acordă numai câştigătorilor prezenţi la  festivitatea de decernare.
Poeziile premiate vor fi publicate în revistele Argeş şi Cafeneaua literară.
Organizatorul nu decontează cheltuielile de cazare şi deplasare.

* Cum orice premiu ar trebui să fie o confirmare a valorii, există posibilitatea ca unul dintre ele să nu fie acordat.



Responsabil de proiect,                                            Centrul Cultural Piteşti
      Virgil Diaconu                                                                  Director,

Recitind povestea celor 40 de mucenici

Licinius, era împăratul roman păgân, iar Agricolae, guverna-torul armean ce stăpânea şi lacul Sevastiei, locul de taină al întâmplării. Cei 40, erau soldaţi creştini, înrolaţi care de pe unde, de diferite seminţii, dar cu acelaşi gând întru Hristos.
Degeaba guvernatorul s-a prăvălit cu cazne asupra lor, să le smulgă închinarea la idoli. Unul mai tânăr, se numea Isachie (alţii îi zic Meliton)venise tocmai din Dachia, după ce semănase ogorul adânc de s-a păstrat până azi sămânţa numelui, în ţinuturile Roşiorilor.
Au aruncat cu bolovani asupra lor, şi bolovanii s-au întors cu întreită forţă în spaima necredincioşilor. Atunci guvernatorul a poruncit să fie abandonaţi în noapte, goi, în apele îngheţate ale Sevastiei. Lângă lac au pus un vas mare, cu apă fierbinte. Unul dintre ei, pare că dorea mai mult viaţa, a ieşit din lac şi s-a aruncat topinduse-n aburi.
Ceilalţi s-au cufundat în rugăciune şi dintr-o dată, 40 de coroane de foc strălucitoare, s-au pogorât înconjurând şi acoperind cu căldură trupurile mucenicilor. Un soldat, din cei care asistau la miracol, s-a aruncat în apă sub coroana rămasă liberă.
Dimineaţa, spre pedepsire, scoşi din apă, cu lovituri de baros li s-au zdobit fluierele picioarelor şi doar Isachie, tânăr şi viguros, nu-şi dădu duhul.
In spatele convoiului de căruţe urnit către râu, mama lui purta pe umeri trupul strivit al feciorului încă viu, cu dorinţa fierbinte de a fi primit în rândul fericiţilor morţii.
Dumnezeu a ascultat-o încremenindu-i  pe umeri crucea.
S-a luminat mulţumită atunci.
*
Niciodată nu au fost 39 de mucenici. Totdeauna au fost 40. Uneori 44. Tot geto-dacii par să fi scris un pic altfel, povestea. Poate că ei, urmaşii lui Burebista, doreau să cinstească mai mult  vin  mucenicilor. Vinul era bun  şi, probabil atatea pahare au putut duce...