Pe măsura îmbogăţirii

Art. 268

Restituirea darurilor
(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite.

(2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii.

(3) Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Logodna a fost romantică si plină de iubire. Şi-au oferit darurile înlănţuiţi cât a fost noaptea de lungă. N-aveau de unde şti că-n vremi nedorite de cumpănă, la articolul 268, când se rupe logodna, legea te obligă să restitui darurile în natură. Cum să-şi scoată hainele de pe ei, decent, cu sala plină, şocată, în faţa completului de trei judecători? Era împotriva firii. Curtea a decis ruperea logodnei pentru viciu de procedură. Evident,n-avea cum să mai învie mortul, pe măsura îmbogăţirii, niciodata.

Nota: Aceasta postare este in cadrul Concursului de proza arhiscurta Codul bunelor mamifere si nu are nimic obscen

Octombrie ca o vaduvă tânără

Clik pt marire

ASUS. Un timp magic.

Etapa I

Cerinţe:  Scrie un post pe blogul tău în care să povesteşti o amintire dragă ţie, legată de puterea sunetului, explicând atât natura sunetului care îţi declanşează amintirea, cât şi încărcătura emoţională ce îl însoţeşte. Povesteşte felul în care noua generaţie de laptopuri N55 si N75 te poate ajuta în retrăirea acestei amintiri.

ASUS. Un timp magic.

            Sunt sigur că ar fi intrat pădurea în casa bunicului, dacă n-ar fi stabilit gârliciul ce se despletea alene, o linie peste care nu se trece. Doar sunetele din “cetatea verde”, sporovăiala vrăbiilor, glasul de primadonă îndrăgostită al mierlei, chemarea cintezoiului, întreg concertul nelămurit pentru mine, nu putea fi oprit.

            Dincoace de gârlici, în fundul grădinii, trei salcâmi uriaşi, nu erau altceva decât raiul pentru populaţia de albine, distribuită în şase stupi, adevărate cetăţi inespugnabile, către care mă conducea de mână bunicul, după ce mă echipase cu mască din plasă de sârmă şi mănuşi. El era prieten cu albinele, nu purta niciodată masca aceea ce semăna cu a unui astronaut.

            Îmi povestise deja câte ceva din organizarea matriarhală a familiei de albine, având deasupra matca, trântorii şi supuşii; dintre care unii, lucrători, adunând harnic din floare în floare, polenul, iar ceilalţi, străjerii, rămânând de pază la urdinişul stupilor, pentru ca nici picior de vietate să nu îndrăznească să tulbure, în căutarea mierii, siesta reginei.

– Dar ursul? L-am întrebat.

– El mai îndrăzneşte. Toată iarna a hibernat şi simte nevoia să-i fie pus sângele în mişcare. Nu pentru miere riscă el, ci pentru tratamentul cu acupunctură... Revigorat, după terapie, îi sfârâie picioarele lăsând în urmă roiul înverşunat.

Atunci s-a petrecut miracolul. Un fluture “cap de mort”, cu aripile şi abdomenul colorate în negru şi galben, cu semnul acela nedorit pe spate, după câteva volute de tatonare, a intrat în stup.

– Acum să vedem!

– Stai liniştit că nu se întâmplă nimic. Nu ştiu dacă urechea ta distinge!... Acest fluture, emite nişte sunete stridente care seamănă cu sunetele emise de o matcă tânără, abia eclozată, ce au darul să-i farmece pe străjeri. Cât timp ţine confuzia, fluturele bântuie fagurii. Şi... După o pauză scurtă:

– Uite-l! a ieşit deja, abia mai zboară de greutatea mierii.

*

Stau în faţa unui laptop Asus multimedia din noile generaţii N55 şi N75 şi mă minunez de puterea sunetului. Ascultând concertul pentru pian şi orchestră, urechea mea distinge subtilităţi generoase, în clapele pianului ce mângâie vibraţiile aerului. Dansul unui fluture, ciripitul înalt al păsărilor, mi-au  recreat UN TIMP MAGIC. Bijuteria de la ASUS, prin fidelitatea redării, profunzimea sunetului şi volumul incredibil de care e capabilă, mi-a amintit de întâmplarea cu albinele.

Cu siguranţă tehnologia Sonic Master, cea mai bună experienţă audio, nu poate fi oprită.


Nota: Aceasta postare este in cadrul Etapei I a Concursului SuperBlog
Punctaj 85

Două lozuri

M-am înrolat în BLOGWARS!  N-am stat prea mult pe gânduri, că doar nu mă-nrolam în Legiunea straină. Nu am vocaţia armelor, n-am fost vre-un trăgător de elită nici în armată, când trăgeam la ţintă în poligonul de la Gearmata. Şi-atunci, cum să explic faptul că am ales, tam-nisam, să alerg după doi iepuri: unul SuperBlog - celălalt Blogwars?

Ce să fac dacă s-a deschis sezonul de vânătoare în acelaşi timp!? Aşa s-a nimerit oferta.

O să le spun poveşti, poate-i adorm pe organizatori, o să-l aduc pe Guţă cu manele, o fi vre-un iepure mai şchiop şi pentru mine, scris în stele. Stimaţi cititori, întâmplători, ţineţi aproape, că dacă pică Cerbul Carpatin, ăla mare, pun la bătaie un clapon muiat în vin... de supărare

Albă ca Zăpada cântăreaţă chială

       

           S-au scris multe despre Albă ca Zăpada. Prietenul meu Lisandru taman ce ne servi o pilulă amară, zilele trecute(citiţi aici), în care povestea toate avatarurile scăpătatei prinţese; cum intră ea în incapacitate de plată şi pierdu şi casa piticilor, de – odată m-am cutremurat şi crezui că sunt reîncarnat într-o stană de piatră. Nu mai eram eu, Ion Toma Ionescu, devenisem Hăşmaşul Mare, iar Oltul şi Mureşul izvorau direct din ochii mei – chit că unu-i şaşiu şi mai rătăceşte veneticul, tot în Dunare se varsă. 
           Politică de mafioţi! Nu le-ajunge c-au defrişat Pădurea Mare vor să ne ia şi poveştile.


Notă: Personal, Lăzăroiu îmi place, e un poet bun, dar nu Albă ca Zăpada cu carnet de partid, aia e altă poveste... (tichie de mărgăritar)