vineri, 16 decembrie 2011
Sibilinică.
Se pare că ultima Filială a Uniunii Scriitorilor care
a acordat premiile pentru cărţile tipărite în 2010 a fost a Piteştiului. Nu că
am fi ţinut cu tot dinadinsul, în anumite condiţii să putem deveni cei dintâi,
pur şi simplu aşa s-a nimerit timpul când unghiul alinierii planetelor s-a
deschis favorabil unei stări de concordie – pasăre
rară, ivită doar la sărbători în arealul subcarpatic al orgoliilor scriitoriceşti
argeşene.
Să nu credeţi cumva că n-au fost luate şi măsuri de
siguranţă.
1. Dacă au existat, au fost pitite afişele.
2. S-a produs (ne)voit o oarecare confuzie cu
privire la ora când se distribuie la primărie pachetul de sărbători.
3. S-a anunţat pe canalele mas-media că se mai
poate plăti cotizaţia de membru până la sfârşitul festivităţii.
4. Nu în ultimul rând, s-a aflat pe surse, faptul
că sponsorul premiilor ţine să rămână cu tot dinadinsul anonim(Grosul îl dăduse
tot cultural, la o biserică...).
5. Şi pe deasupra, s-a vorbit cu Gigi Becali să
iasă la tele-vizor la ora potrivită şi să
prezinte condiţiile de participare la Concursul de imnuri – Steaua sus răsare.
În condiţiile date, potenţialii scritori conflictuali
nu au ales să participe şi premiaţii
s-au putut bucura în linişte de premii împreună cu juriul(descompletat şi el) şi
încă vre-o doi gură cască printre care mă număram şi eu.
Lăsând gluma la o parte merituoşii premianţi ai anului
editorial 2010 sunt: Magda Grigore, Liviu Capsa şi Ion Popescu Sireteanu.
Cel ce ar avea ceva împotrivă e invitat să tacă!
Mie mi-a plăcut Vânătorul de sacru al Magdei. Pe
ceilalţi nu i-am citit. Nu e timpul pierdut...
joi, 15 decembrie 2011
Câştigătorul ia totul. Scene la SuperBlog. Partea II-a
Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului!
Ce zar ai avut maestre? Nu cumva aveai
însemnat 6 pe toate părţile, de ţi-a ieşit mereu rostogolită cifra diavolească
a fiarei, 66...6? Iar noi ăştilalţi, muţi, încremeniserăm toţi pe mână moartă?
Robin Molnar ia totul!... Numele-i sună ciudat. Să fi el Anticristul, cel
care a luat toate minţile şi punctele, câte-or fi fost... juraţilor?...
Mi-a plăcut Robintel, ardeleanul ăsta
trecut prin Gorj. Are o scriitură lejeră, dar nu ea a contat, ci ideea
strălucită cu Finn Şi Diana.
Cine a urmărit vreodata pe un stadion de
atletism un concurs de decatlon, ştie ce înseamnă să parcurgi cele zece probe
epuizante, de la săritura în înălţime, la aruncarea greutăţii sau a suliţei, de
la semifond la probele de viteză şi săriturile în lungime, iar la capătul celor
zece probe sportivul mai are înca puterea sa faca turul de pistă şi să se
prăbuşească în aplauzele pline de admiraţie şi respect ale spectatorilor.
Mai are importanţă dupa 30 de probe la
SuperBlog, daca Finn nu s-a mişcat mereu cu egala dezinvoltură, sau Diana nu şi-a
pus la Gală cel mai sexi tricou?
Ştiţi de ce-l admir eu pe Molnar şi-l
socotesc un erou pozitiv, pentru că nu şi-a pierdut capul şi-a rămas la femeiade vizavi, captiv... Pe când eu am plecat în Aventuria cu poeta Mimi în deltă şi-am mai făcut şi-un schimb de neveste cu ciobanul, taman acum în postul Crăciunului.
Aplauze pentru învingător!
Aplauze pentru învingător!
luni, 12 decembrie 2011
Scene la SuperBlog. Premierea.
Am ajuns la festivitatea de premiere
organizată de SwissPlan.biz, cu sprijinul nemijlocit al gazdei evenimentului NH Hotel
Bucureşti, în condiţii excelente. A fost un supliciu asumat pentru că
nemulţumirea mea vis-a-vis de clasament avea toate şansele să-mi orbească
reacţiile, ceeace fără îndoială nu mi-aş fi dorit. Ce puteam face? Să întorc
clasamentul ar fi fost degeaba pentru că magicienii juraţi sau măria sa
hazardul mă plasaseră undeva la mijlocul lui şi chiar dacă aş fi rasturnat
cumva imaginea proiectată pe ecran, (mijloacele tehnice permiteu), tot la
mijloc m-aş fi plasat.
Am lăsat de data asta acasă blonda cu care
am tot defilat se pare degeaba pe podium SuperBlogului vezi Guilty pleasure în
faţa juriului în diversele etape de concurs. (Cred sincer că fără să iau în
consideraţie această nedorită posibilitate, juriul s-a dovedit a fi majoritar
feminin. Cum să ceri femeilor din juriu
să aprecieze realist pe cineva care prin strălucire le pune in deficit
orgoliul!? Analiza de dinainte de începerea concursului s-a dovedit eronată căci
personal am sperat că jurizarea va fi făcută de tipi inteligenţi, masculi
interesanţi ca domnul Dunăre de la ASUS, pentru care un stimul blond, am crezut,
ar fi putut incita interesul. De unde să ştiu că dânsul îşi va delega jurizarea,
e drept tot unor masculi cu inteligenţă verificată, al căror gust estetic însă,
înclina către brunete. (Nu vreau să dau textului alte deviante nuanţe şi mă opresc aici.
Cristina, matematicianul familiei căreia îi
promisesem un DSLR Nikon, în eventualitatea că voi câştiga oarece premiu, a parcat la
NH Hotel chiar lângă o maşină de la Aventuria. Mi-am adus aminte că aveam un
cui cu ei. Primisem doar 75 de puncte pentru aventura din Deltă cu poeta Mimi. Metaforic
vorbind, imaginam deja cum ar sta cuiul ăla într-un pneu... Omul la necaz, pe
bune n-are nici un haz!
Doamna Elena Dumitrescu managerul NH Hotel
ne-a întâmpinat cu zâmbete, saleuri, cafele, prăjituri, şampanie şi împreună cu
Claudia Pătraşcu au încercat, pe cât a fost posibil, să ne convingă cumva că
toţi finaliştii suntem câştigători, fără deosebire de rang social, talent
literar, sex-apel sau alte consideraţiuni conjuncturale de clasament.
Şi tocmai când erau gata-gata să reuşească,
nu s-a potrivit undeva. Cineva acolo sus a dorit să restabilească adevărurile.
Nici Hazardul în vremile astea tulburi nu mai e cine-a fost!
TVR – Zon@ IT dacă nu mă înşel, a pus într-o oală,
urnă ceva, toate numele caştigătorilor decupate din clasament. 72 de hârtiuţe
egale ca şansă de a fi extrase, oferind tuturor posibilitatea câştigării unui
netbook, indiferent de subiectivismul jurizării şi neajunsurile democraţiei. O
şansă unică pentru ca Ramona, cealaltă fiică a mea, cea care-si dorea un laptop
de sărbători, să-si împlinească visele pe ultima sută de metrii.
Şi ca un făcut, când e să-şi vâre codiţa,
s-a oferit să facă extragerea o fiinţă dintre cele care te ademenesc la ispită.
Degetele ei lungi,senzuale, iniţial am crezut că e o glumă, l-au extras tot pe nefericitul
de Robin Molnar, câştigătorul concursului de care încă nu v-am vorbit. Prima
reacţie personală, aş fi dorit să cer să-i fie verificaţi pantofii pe talpă, omul
precis călcase în ceva. Se lăsase întunericul de atâta noroc, se putea strica
atmosfera, puteam avea probleme de mediu.
6-6. Ce poţi să zici. Un zar norocos. Dar
nu el dăduse cu zarurile.
Continuarea pe mai târziu , acum plec într-o
vizită
vineri, 9 decembrie 2011
Parlamentarii romani au salvat Europa
S-o fi schimbat lumea?
Mă uit pe geam, cerul e la locul lui. Mai
marii Europei azi noapte l-au bătut bine în cuie. Măcar acoperişul ăsta să
rămână stabil. Dacă ieri în parlamentul de la Bucureşti, la Comisii, n-ar fi cedat
opoziţia şi nu s-ar fi aprobat bugetul pentru biserici, ca să vadă ăl de sus ce
mult îl iubim, azi cu siguranţă adunam ţiglele
sparte de pe jos şi ne făcem loc de elan să plonjăm în gaura neagră de deasupra,
ca fluturii de noapte în foc .Te gândeşti, ar fi fost degeaba campania lui
Tatulici „Romania prinde rădăcini”.
Putea să se dea Băsescu leu-paraleu la
Bruxelles, tot ar fi mâncat coliva monedei euro, ca popa... iar Merkel şi
Sarcozy, mici copii, ar fi cântat prohodul peste Europa.
Noroc de parlamentarii romani c-au avut
viziune.
Băncile?... datoriile suverane... criza...
O simplă rugăciune la Sfintele moaşte.
Ştie, cine cunoaşte!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)