Elena Tîrziman, Mircea Recneală, Robert
Foravu, Octavian Ştireanu, Dan Iordăchescu – am enumerat doar câteva personalităţi
în domeniul public al cărţilor, veniţi de la Bucureşti cu ocazia lansării
volumului, TRIUNGHIUL CUNOAŞTERII – LECTURĂ, CARTE, BIBLIOTECĂ, al domnului Octavian Mihail
Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene – gazdele, plantând-o la prezidiu
doar pe Simona Bucura Oprescu, vicepreşedintele CJ Argeş, iar ca maestru de
ceremonii, ne-am lăsat cu toţii învăluiţi, pentru a câta oară, de prezenţa de
spirit şi de glasul cald al poetei Denisa Popescu.
N-o să cădem în greşeala de a enumera titlurile
şi funcţiile invitaţilor! Ar îndoi desigur coala de hârtie
pe care scriu şi s-ar auzi ecoul trozniturii până-n inima pădurii Trivale.(în textul iniţial, scrisesem inimile copacilor din pădurile
transalpine, dar nu-i aşa, pierdeam contextul de mândrie al locului).
S-a strâns sub acoperişul Bibliotecii de
la Piteşti, floarea aristocraţiei păstrătorilor şi cultivatorilor de carte
scrisă, şi s-a adunat atâta popor în jur, de am crezut că în sfârşit se decodase
limbajul tăbliţelor de la Tărtăria, urmând să se comunice rezultatul cercetărilor,
iar acestea, confirmau fără urmă de îndoială că uitaţii strămoşi, tracii, trăitori pe meleagurile
noastre, au fost cei dintâi care au descoperit scrierea, cu mult înaintea
sumerienilor.
Unii spun, că dacă ai prieteni
bibliotecari, e un semn sigur de nobleţe. Alţii şi-au imaginat paradisul sub
forma unei biblioteci. Nu am pretenţia să mă număr în nici unul dintre grupuri,
eu am făcut parte doar din grupul „albaştrilor” şi mărturisesc în lumea aceea
cu staif în care mă rătăcisem, eram singurul în blugi şi adidaşi.
Era atâta vibraţie şi rezonanţă magnetică
pe metru pătrat, încât sinapsele mele se încărcaseră cu oscilaţii de înaltă
frecvenţă. Habar nu am dacă înşiruirea asta de cuvinte are vre-un sens fizic, sau
metafizic, potrivit cu fenomenul rar în mijlocul căruia mă plasasem, ca să pot recepta
informaţia pură, extrasă din depozitele celor care depăşiseră de mult stadiul şoaricilor
de bibliotecă, dialogând savant despre programul Euronet şi competiţia sângeroasă,
acerbă, între cartea scrisă şi cartea electronică, minunatul e-BOOK.
Ne-a lămurit magistral, dându-ne la toţi o
ştire, despre mersul istoriei, domnul Octavian Ştireanu, printr-o reuşită metaforă, cum că,
„apariţia liftului nu a dus la dispariţia scărilor!”. Câtă chintesenţă şi
profunzime, mai că uitasem de secretul tăbliţele de la Tărtăria!
S-a vorbit cu îngrijorare despre tineret şi
s-a invocat subliminalul, făcându-se o trimitere responsabilă către necesitatea
realfabetizării năţiunii române. S-a vorbit despre tehnici specifice şi
resetarea în limbaj a termenilor, carte, bibbliotecă, lectură, care să
recucerească teritoriile cotropite de strigătul generaţionist şi revolut: ”Pe
ei, pe ei, pe mama lor!”
„E momentul să strângem cioburile din
societate şi să reconstruim cultura noastră strămoşească, să o repunem în drepturile ei!”. (Ce vă spuneam eu
mai la început, despre tăbliţe!?...)
A fost o glumă. Sper să nu se supere
nimeni.
Domnul Director Sachelarie merita o
manifestare frumoasă, între prieteni deosebiţi şi a avut-o din plin cu
prilejul lansării.
O generoasă masă, a strâns în jurul ei la
sfârşit, sumedenie de scriitori locali, însetaţi şi flămânzi de cultură, mulţumiţi în
fond că în cetatea Bibliotecii sunt păstrate cu grijă nederanjate şi cărţile lor. E reconfortant
să gândeşti:
„Peste
sute de ani, când ne vor decoda urmaşii, chiar dacă nu vor înţelege nimic, vor fi mândri de noi şi vom fi Tărtăria de mai apoi...
