Paparudele _ pamflet

             

              Paparuda este un ritual specific în arealul românesc, ca o reminiscenţă a trecutului, dar se ştie că are o origine păgână, numele derivând din cel al zeiţei slave Perperuna. La vremi de secetă, pe uliţele satului, din poartă-n poartă, fetele purtând fuste din plante împletite, invocă ploaia şi cer să fie udate de gazde, pentru ca cerul să se îndure şi să desferece apele.

            Pe post de paparudă modernă, premierul Victor Ponta a bătut din poartă-n poartă la Bruxelles, cu cravată şi costum adecvat, dar indiferent ce-ar fi purtat, era vizibil pentru oricine că se înfăşurase cu câteva rânduri de fuste neaoşe din arealul tradiţional ţigănesc, confecţionate din foile plagiate ale tezei sale de doctorat.

            A încercat să explice mai marilor Europei, doar  celor care i-au deschis, că prăpădul din ţara lui, nu-i soarele ce se topeşte pe cer, nici criza, ci preşedintele Băsescu, el e miza fierbinte!

Paparudă rudă,

Pe Băsescu-l udă,

Şi să curgă ploaie,

Peste el şiroaie

Cu găleata, leata

Să se stingă gloata.

            Numai că ăştia parcă erau turci. O ţineau una şi bună cu Constituţia.

            „Ce dracu domnule Schulz, nu înţelegi că numai Jos Băsescu e soluţia!? Doar eşti din familia mea politică!...Si dacă doamna Merkel nu-şi cere scuze, acuşi-acuşi c-a jignit românul, eu schimb stăpânul şi mă duc la ruşi, că paparuda le ei are altă rezonanţă mitică!”

            E treaba matale! Ai libertate deplină şi dacă tot pleci ia-l şi pe Crin de la Cotroceni din grădină.

Hai Catrino să sărim

Paparudele!

Că ştii toamna ce păţim

Paparudele!

Opera scrisă – ritualuri crestine

              

             Iată că Opera Scrisă este o organizaţie non-guvernamentală, apolitică şi non profit de gestionare a drepturilor de autor, în carne şi oase. Am participat la adunarea generală, din 6 iulie în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din centrul capitalei(evenimentele politice nu mi-au dat posibilitatea să consemnez pe blog pâna acum), am prăznuit-o, i-am degustat din plin bufetul suedez( deschidere europeană, deh!) şi i-am omenit vinul ăla galben auriu, adus de la Vrancea, cu mare grijă, în PET-uri, de câţiva domni literaţi de treabă din Râmnicul Sărat.

            E ca un miracol împlinit prin atingere; os de domn sau umbră de duh a unei aripi de înger, în credinţa ta, aducându-ţi linişti, bunătăţi şi daruri pe care neputându-le duce singur, desigur le vei împărtăşi cu cei dragi. Astfel familia, îşi va schimba perspectiva asupra rostului proptei cu care toată viaţa ai sprijinit o amărâtă de hârtie mâzgălită, ce nu aduce nimic, în loc să sapi în grădină, să uzi un pom, sau să baţi un cui în uluca gata să cadă din poarta care dă în uliţă şi duce la fântână. Fântână ce ţine  în spatele ei, nu doar dealul ce stă să se pravale peste casă, ci şi juma de sat potolit de sete. Cealaltă jumătate legându-se la ţeavă când votarăm primarul, dar vă spun eu, sigur apa aia n-are nici un gust.

           

            Măcar un timp câştigat, să fiu lăsat în pace retras în biroul meu, după ce le-am completat la toţi ai mei fişele de moştenitori valabile 70 de ani. De acum încolo, trag nădejde să nu apuce Ponta să strice legăturile ţărişoarei cu civilizaţia europeană! Că de-acolo ne-am luminat cu drepturile omului, de-a prins şpilul Dan Mircea Cipariu, minte slobodă şi s-a gândit (să-i dea Dumnezeu sănătate!) şi la autori.

            Opera scrisă.

            Mi-am legat ţeava cu robinetul spre partea deschisă şi, abia aştept să pice drepturile. Mai sunt câteva mici amănunte. Nişte procese pe rol. De completat un tabel, se rezolvă domol toate!

            Bun vinul, mi-a rămas gândul la el!  

Ţaranimănui

               Sunt lucruri bulversante. Se întâmplă în faţa ochilor noştrii stupefiaţi. O ţară ce credeam cu toţii că face paşi siguri spre stabilitate, lucrând cu migală la o construcţie ce părea democratică şi solidă, se dovedeşte doar un decor de carton şi rigips în care cei doi aventurieri pun în spectacol un scenariu, care nici măcar nu e al minţilor lor înfirbântate.

             Istoria e plină de sceleraţi şi dictatori, începând cu Nero ce a aprins Roma pentru a transpune în versuri, focul mistuitor.

            Umilitor, pentru noi ca popor, după un cizmar, să ne lăsăm prostiţi de un istoric ratat şi-un plagiator gregar!

            Mai rămâne să le facem statui şi să-i aplaudăm cu reverenţă. Suntem excluşi în Ţaranimănui, pe rând prin ordonanţă de urgenţă.

            Să ne trezim cât nu e prea târziu! Ne-au împietrit minciunile lui Ponta. Aud că s-a  mutat  Magheru viu de astăzi pe Vasile Conta.

            N-a mai putut să stea în oase, în ţintirim.

            Noi, când ieşim din case? Cu multe flori, până nu murim...

Puciul nu e lovitură de stat

                  Copylotul i-a cerut scuze Angelei Merkel înainte de a-şi potrivi ceasul pentru Bruxelles.

            „Sunt oameni care depind de fundul pe care-şi aşează scaunul!”

L-am citat pe avocatul Bolcaş, el rostind această frază memorabilă, desigur într-un alt context.

            În contextul de care vorbim, se înţelege că gura spurcată a copylotului, cu capul plin de ghilimele şi puciuri, a gândit răspunsul la îngrijorarea cancelarului cu ce a avut la îndemână susţinut în scaunul de premier.

            Bietul scaun, ce poate duce şi el!

            Cum să acuzi marele lider european că n-are informaţii abilitate!? Un om de stat adevărat ia informaţiile în original, nu, plagiate!

            Sfaturi practice pentru Ponta de la preşedintele interimar, luate ieri, iulie zece, sub pălimar la Cotroceni, la un pahar de şampanie rece:

            Constituţia nu se joacă pe sârmă!

            Ţara nu e o corabie fără cârmă!

            În Parlamentul votul s-a licitat democrat!

şi:

            Puciul nu e lovitură de stat!

A cânta din drâmbă – se spune despre cineva rămas înşelat

             A fost o săptămână agitată. Canicula în dezmăţ ne-a lovit în moalele capului şi paralizaţi, am privit cum echipajul Ponta – Antonescu, la fel ca într-un vis urât, a  şmecherit preşedintelui fotoliul de lider. Chiar dacă Copylotul şi-a făcut vehiculul ţăndări – s-a lovit rău în traseu – a câştigat cursa. Capul bandajat al liberalului Crin se leagănă victorios în hamacul antenelor lui Voiculescu, înainte să descindă, cu studiouri, aparatură, hamac şi Dana Grecu cu tot, sub zidurile Cotrocenilor. Visul de mărire al lui Felix iată e viu.

            Coşmarul fărădelegilor ne-a mai arătat o dată că suntem un popor vegetal, tragismul nostru mitic lăsându-ne fără replică în faţa armatelor de viermi care ne devorează şi cer linişte.

            Ne revenim mai greu din perplexitate şi contemplare. Avem darul să filozofăm din orice! Se pare că tânărul Ponta şi-a plagiat nu doar teza de doctorat ci chiar şi carnetul de conducere. Sau poate l-a obţinut la Piteşti!... Ne uimim  de tupeu, de abuzuri, de candoarea cu care minte, de manipulare grosolană, de inepuizabile resurse, de „poporul lor”(ghilimele!) care suntem...

            Oricum, Europa a reacţionat mai repede decât noi, constatând că cei doi au beţia vitezei şi inconştienţa prostiei şi, joi l-a chemat la Bruxelles pe copylot, să-l întrebe de sănătate şi să-i dea peste bot. Să-l avertizeze că bătrânul continent are reguli precise, e semaforizat, are autostrăzi şi evident nu poţi circula pe scurtături, fundături şi prin spatele Curţilor cu mânăreli mărunte, cu volanul în mână şi ştampila de plagiat, pe frunte.

            Nu am încredere că Europa va putea îndrepta singură ceeace useliştii au reuşit să strâmbe!

            Să ieşim la vot la referendum, altfel cântăm din drâmbe!