Plagiatul lui Ponta. Nevăzute fire.

            Măcar să fi luat poziţia mutului!

          N-aş mai fi ieşit cu declaraţii în faţa presei, nici dacă mi s-ar fi acordat premiul Nobel pentru minciună şi, ar fi trebuit să mulţumesc părinţilor pentru harul cu care am fost înzestrat şi eventual lui Năstase, oriunde s-ar afla, că de la el am învăţat elanul. Aş fi construit cu Hrebenciuc şi ăilalţi şobolani ai partidului o gaură de şarpe mai acătării în palatul Victoria şi, aş fi chemat-o pe Marta să-mi aranjeze din când în când câte o aventură galantă, ca să-mi păstrez tonusul. În rest aş fi făcut guvernare. Guvernare ireproşabilă de dimineaţa până seara târziu, să închid gura stolului gureş de ziariste.

          „Da domnule a plagiat, dar uite că la guvern a învăţat să pună ghilimelele! Ghilimele la autostrăzi, ghilimele la nivel de trai, ghilimele la lei paralei flămânzi gata să-nghită miei-dolari şi miei-euro blânzi!”

          S-au aş fi ieşit cinstit la televizor la Vorbe grele cu Ciutacu:

          „Eu sunt Iuda, întunericul minţii! A fost ceva peste puterile mele. Eu n-am plagiat, m-au trădat arginţii şi nişte amărâte de ghilimele!”

          Sincer, eu nu cred că Ponta mai e tartorul acum în USL. El e mic copil  răsfăţat, ţinut la pieptul matern de Abramburica. Ea e artizanul loviturii de stat. Ea l-a dat jos pe Pop pentru ineficienţă! Tristul ministru  Pop, a întârziat ordonanţa de urgenţă a guvernului până şi-au băgat coada Baroso cu ai lui din Europa infernului. Sindicalistul Pop s-a străduit săracu, cu demisiile, dar n-a apucat să desfiinţeze la timp toate Comisiile din marea cursă şi, una dintre ele, trădătoarea, a apucat să dea verdictul de plagiat pe sursă.

          Crin având jucărie la Cotroceni nu s-a mai băgat.

          Sinistra creatură, prin ordin de ministră a dat pe gură:

          „Dacă va fi nevoie desfiinţăm şi Academia şi Universitatea! Instaurăm libertatea! La dracu, desfiinţăm şi BAC-ul şi doctoratele, la o adică implicit  ghilimelele şi scăpăm de toate belelele!”

          Ieşim la referendum şi în numele democraţiei instaurăm Prostia.

          Sus Parlamentul! Jos Romania!

Eroare de paralaxă

 Eroare de paralaxă

Ce lucruri extraordinare s-au întâmplat! S-a lucrat la guvern în dracii ăi mari şi, după îndelungi dezbateri şi contestaţii ale sindicatelor, în sfârşit a fost găsită măsura potrivită să putem traversa în bune condiţiuni criza. Azi, ordonanţa de urgenţă semnată de Boc a intrat în vigoare şi se aplică.

Populaţia va primi nu ajutoare băneşti, nici acţiuni la Fondul Proprietatea, nici majorări de salarii şi pensii, nici TVA micşorat ci pur şi simplu, n-aţi ghicit, ochelari de criză. Ochelari stereoscopici, invenţia ce a revoluţionat economia, scena politică cu parlamentarismul ei democrat, justiţia şi implicit nivelul de trai al contribuabilului votant.

Românii cu ochelari 3D sunt o altă naţie. Au parcă, cumpătarea şi rigoarea de neamţ, simţul realităţii suedezului Ingmar Bergman, bonomia lui Bourvil, neutralitatea austriacului, apa de ploaie a englezului, talentul de fotbalist al brazilianului, verdele pur al irlandezului şi tot petrolul şeicilor arabi.

O dată cu primirea ochelarilor, românului i s-a deschis sufletul şi un cont în băncile elveţiene. Numai astfel a fost posibilă reconcilierea naţională. I-am văzut mai alaltăieri pe Victor Ponta şi Crin Antonescu onorând invitaţia preşedintelui la Cotroceni şi mi s-a umplut sufletul! Cum se pupau ei cu Elena Udrea, înainte de a ajunge la preşedinte să-i propună din partea cualiţiei opozante, un al treilea mandat!

Şi la parlament, să fi văzut PSD-ul cum oferea independenţilor Generalului Oprea, toate funcţiile de conducere din Senat, iar în Camera Deputaţilor, cu mâna lor liberalii au distrus toate numărătorile electronice de vot, ca o recunoaştere tacită a inutilităţii tehnologice când dispui de un geniu numerologic de anvergura Robertei Anastase.

Nu mai zic de Economie! Adusă la turaţie maximă, sub focarul lentilelor, duduie mai tăricel ca pe vremea Tăriceanului!… Întreg teritoriul ţărişoarei binecuvântate, s-a împânzit pur şi simplu de autostrăzi. Dar, parcă tot reţeaua suspendată din capitală, a lui Oprescu, e Perla Coroanei!

Şi justiţia,  sub oblăduirea Lidiei Bărbulescu şi Vioricăi Costiniu, nu putea să facă nici ea notă discordantă. Ţi-e mai mare dragul cum deliberează toate procesele şi împarte, draga de ea, dreptatea cu cântarul ăl bun, pe care l-au elogiat în ultimul raport anual ăia de la Consiliul Europei care se pregătesc să mute la Bucureşti ca recunoaştere a marilor progrese, Curtea de la Haga.

Despre nivelul de trai, nici în Paradisul ăl mai fiscal n-ai fi visat! Însuşi Patriciu şi-a mutat toate conturile în ţară şi l-a rugat  pe Boc să preia pe bune, holding-ul Adevărul gratis, cu datorii cu tot.

Sincer, nu mai credeam să fie posibilă atâta prosperitate!  Sarmalele, micii şi berea, vinurile ăle mai alese, le-au scos românii la porţi de–a fost nevoie de intervenţie la patriarhie, să fie schimbat calendarul ortodox, să avem Paştele şi Crăciunul în fiecare zi.

Si când te gândesti toate acestea nu puteau să existe dacă AMD n-ar fi venit la timp cu placile video, cu procesoare grafice din seria 6000 si anume AMD Radeon HD 6870 si AMD Radeon HD 6850. Şi desigur ochelarii stereoscopici.

Mă ustură ochii. Apuc să disting data postării pe Pasărea cetii a acestei scrisuri, înainte de a-mi da jos ramele ochelarilor. Joi, 18 noiembrie, 2010. Mă frec la ochi şi buimăcit mă trezesc în eroare de paralaxă. 18 iulie 2012. E o altă repriză şi noi tot în criză. Încasez în continuare pumni mai abitir ca Bute în corzi. Băsescu suspendat, Ponta premier plagiat, Zgonea preşedinte la lorzi, Năstase la mititica cu Apostu, Vântu şi Iacubov, Crin preşedinte interimar, si Romanica toată, la samovar.  

Arde pământul! Era necesar?

NU la Referendum

           Personal, nu fac nici un calcul.

          Eu sunt dintre cei care am urmărit mizeria politică pusă în operă de nişte lichele, plătite din banii noştrii, care au socotit că poporul român e orb, prost şi pactizează neputincios cu hoţii şi mincinoşii. Mi-aş dori să nu mă înşel şi poporul ăsta desconsiderat, să-i trateze pe uzurpatori, măcar la fel cum l-a tratat pe Ponta ministrul de externe englez, William Hague, chemându-l la aeroport, sau la raport... (englezul a venit cu ceaţa la el şi voit a semănat confuzie!...).

          Şi Ponta s-a dus, ca ultimul sergent din plutonul spate.

          Nu fac nici un calcul. Eu votez NU, nu pentru Băsescu, ci pentru că nu sunt orb, nu sunt prost şi nu pactizez cu hoţii şi mincinoşii.

Extratereştrii dau înapoi

            După bombardamentul cu neutroni – pe care l-au dirijat de două săptămâni asupra Romaniei politice – extratereştrii dau înapoi. Precizez că s-a urmărit uzurparea sistemului statal girat de Băsescu şi înlocuirea acestuia cu alt sistem cosmic experimental cu doi sori, Crin Antonescu şi Ponta, care să lumineze regional.

          Nu sunt specialist în energia dată de interacţiunea protonilor şi neutronilor din nucleele atomice şi nici nu pot face distincţia între fuziune şi fisiune nucleară. Procesele sunt complexe, e vorba de două nuclee mici care se unesc într-un nucleu cu masă mare (USL) şi dezvoltă concomitent o serie de particule subatomice, raze alfa, beta sau neutroni care anihilează opoziţia democratică şi, prin Uraniu îmbogăţit devin principala sursă de energie a stelelor, implicit a celor două starlete venetice.

          Europa, luată iniţial pe nepregătite nu putea rămâne fără reacţie. Altfel s-ar fi scris istoria dacă scutul antiatomic de la Deveselu era funcţional! Probabil că nici marţienii ăia n-ar mai fi îndrăznit să-şi dirijeze atacul şi nici Voiculescu nu s-ar fi visat Uraniu îmbogăţit(sau Urania, e totul posibil pe caniculă!).

          Cum spuneam, Europa nu putea admite doi sori vagabonzi stabiliţi energetic de marţieni în coasta de est a planetei. De aceea reacţia a fost dură şi atât de fermă la Bruxelles.

          De ore bune, radiaţiile alfa, beta, gama si neutronii s-au  mai potolit. Alde Zgonea şi Greblă şi-au mai aplatizat colţii fioroşi devenind mai umani, mai duioşi. Totul a fost îmbrăcat legal şi constituţional. Însăşi Curţii de nouă judecători, i-a fost asigurat că-i va fi reparat osul occipital.

          Crin şi cu Ponta adulaţi de popor au intrat şi ei într-un nor.

          S-a schimbat din mers tactica pentru referendum. La televizor moderatoarele sunt mult mai zâmbitoare. Cu soarele suspendat, parcă s-a lăsat şi puţină răcoare. S-a anunţat victorios că Ponta a scăpat şi el de plagiat, iar Crin mai curat, mai uscat, nicidecum somnoros, s-a plimbat să-şi cunoască ţara, n-a fost la miting, ci la scăldat în Timişoara.

          Ne pregătim de vot la referendum. Să-i dăm peste bot preşedintelui! El e vinovat de salarii de criză de tot!

          USL-ul şi-a pus în teci săbiile şi minciuneşte la greu; cu clovni, cu tombole, cu zâne, cu cadâne, în timp ce Zgonea iese pe post şi zgoneşte, zgoneşte, dracu ştie ce mai zgoneşte din senin că nimic nu mai e cum a fost.

          Se pare că parlamentul e plin de marţieni!

          Mai vorbim şi mâine.

"Victime urgisind victime"

            Să fiu şi eu unul dintre postaci?

          Dacă mă explic, ar însemna că îmi fac o vină? Un om la care ţin a avut o răbufnire împotriva năimiţilor de o parte şi de alta a baricadei, care mânjesc blogosfera şi presa mai mult sau mai puţin angajată politic, concurând exacerbarea televiziunilor, unde deja se luptă la baionetă.

          „Călăi urgisind victime, victime urgisind victime!”

          Aş putea comenta despre călăi, chiar mie mi se pare, nu mă victimizez, că-i pot distinge. Nu sunt importanţi, cu toate că ar putea deveni periculoşi dacă-i lăsăm să prolifereze.

          Mai periculoase îmi par ideile fixe. Lipsa îndoielii din judecăţile lor, era să scriu „judecăţile de valoare”, uitasem că valorile nu-şi găsesc rostul acum în frontul social politic în care, cu voie sau fără de voie, cu ghilimele sau nu, am fost circumscrişi.

          „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!” Sintagma a făcut în istorie sute de mii de victime. Pe cei care susţin asta îi recunosc, sunt călăii. Ei sunt şi de o parte şi de cealaltă. Doar că de una din părţi, s-au coalizat toţi de-a valma, într-o idee fixă. Băsescu e ideea lor fixă. In numele ei mint, încalcă reguli, legi, norme şi nu în ultimul rând constituţia.

          Când marea e în furtună şi corabia  în derivă, nu e menirea echipajului să scoată din rol comandantul. Iar comandantul, are obligaţia acostând în primul port, să consulte echipajul nemulţumit dacă mai e dispus să continue împreună. Dacă nu, îi plăteşte simbria şi-l  schimbă. Doar el comandantul are datoria şi răspunderea implicită, avand un contract încheiat, să aducă la capătul cursei corabia.

          Mă întorc pe frază şi trebuie să demontez şmecheria de ambele părţi. Romania nu e o corabie, preşedintele nu-i comandant de navă şi poporul nu e un simplu echipaj să-l schimbi după ce-i dai simbria. Şi nici Referendumul nu-i cacialmaua dintr-un joc de cărţi, îmi permit să adaug.

          Pot fi crezut că nu-mi place Băsescu? Întreb! N-are staif, n-are diplomaţie, are scăpări în limbaj, nu e mediator cum pe bună dreptate a fost acuzat, e prea obişnuit ca om, cu bune şi rele. Mi-aş fi dorit ca tot românul un altfel de preşedinte.

          Dar referendumul, are dreptate, se joacă cinstit şi el nu minte!

Topul Munchausen

              Să presupunem, că la fel ca la Liga lui Mitică am putea aduce un arbitru neutru, străin, desigur extraterestru, ferit de influienţele familiilor politice şi l-am pune să arbitreze într-o competiţie a mincinoşilor în preajma Referendumului. I-am da un televizor setat numai pe canalele de ştiri, ca să nu se lase distras de atacul vreunui show păcătos şi l-am lăsa să stabilească un Top Munchausen, bazat doar pe deducţiile şi analizele personale, face to face cu actorii politici ce evoluiază seară de seară pe micile ecrane.

            Am găsit arbitrul. S-a instalat deja  pe blogul Pasărea cetii şi functionează, dar a avut pretenţii. Mă şi miram! Mi-a cerut să declanşez în paralel un scrutin printre cititorii mei, ca să-l prezinte comparativ cu analizele sale, la el acasă într-un studiu pentru lucrarea lui de doctorat.

            Multumesc de participare la vot! Sper să fie cinstit! Urna în dreapta sus. Să nu ne facem de râsul lumii cosmice! Că de râsul curcilor suntem deja prin mincinoşii noştrii.

Nota: Bifati numele mincinosului si dati clic pe vote

Paparudele _ pamflet

             

              Paparuda este un ritual specific în arealul românesc, ca o reminiscenţă a trecutului, dar se ştie că are o origine păgână, numele derivând din cel al zeiţei slave Perperuna. La vremi de secetă, pe uliţele satului, din poartă-n poartă, fetele purtând fuste din plante împletite, invocă ploaia şi cer să fie udate de gazde, pentru ca cerul să se îndure şi să desferece apele.

            Pe post de paparudă modernă, premierul Victor Ponta a bătut din poartă-n poartă la Bruxelles, cu cravată şi costum adecvat, dar indiferent ce-ar fi purtat, era vizibil pentru oricine că se înfăşurase cu câteva rânduri de fuste neaoşe din arealul tradiţional ţigănesc, confecţionate din foile plagiate ale tezei sale de doctorat.

            A încercat să explice mai marilor Europei, doar  celor care i-au deschis, că prăpădul din ţara lui, nu-i soarele ce se topeşte pe cer, nici criza, ci preşedintele Băsescu, el e miza fierbinte!

Paparudă rudă,

Pe Băsescu-l udă,

Şi să curgă ploaie,

Peste el şiroaie

Cu găleata, leata

Să se stingă gloata.

            Numai că ăştia parcă erau turci. O ţineau una şi bună cu Constituţia.

            „Ce dracu domnule Schulz, nu înţelegi că numai Jos Băsescu e soluţia!? Doar eşti din familia mea politică!...Si dacă doamna Merkel nu-şi cere scuze, acuşi-acuşi c-a jignit românul, eu schimb stăpânul şi mă duc la ruşi, că paparuda le ei are altă rezonanţă mitică!”

            E treaba matale! Ai libertate deplină şi dacă tot pleci ia-l şi pe Crin de la Cotroceni din grădină.

Hai Catrino să sărim

Paparudele!

Că ştii toamna ce păţim

Paparudele!

Opera scrisă – ritualuri crestine

              

             Iată că Opera Scrisă este o organizaţie non-guvernamentală, apolitică şi non profit de gestionare a drepturilor de autor, în carne şi oase. Am participat la adunarea generală, din 6 iulie în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din centrul capitalei(evenimentele politice nu mi-au dat posibilitatea să consemnez pe blog pâna acum), am prăznuit-o, i-am degustat din plin bufetul suedez( deschidere europeană, deh!) şi i-am omenit vinul ăla galben auriu, adus de la Vrancea, cu mare grijă, în PET-uri, de câţiva domni literaţi de treabă din Râmnicul Sărat.

            E ca un miracol împlinit prin atingere; os de domn sau umbră de duh a unei aripi de înger, în credinţa ta, aducându-ţi linişti, bunătăţi şi daruri pe care neputându-le duce singur, desigur le vei împărtăşi cu cei dragi. Astfel familia, îşi va schimba perspectiva asupra rostului proptei cu care toată viaţa ai sprijinit o amărâtă de hârtie mâzgălită, ce nu aduce nimic, în loc să sapi în grădină, să uzi un pom, sau să baţi un cui în uluca gata să cadă din poarta care dă în uliţă şi duce la fântână. Fântână ce ţine  în spatele ei, nu doar dealul ce stă să se pravale peste casă, ci şi juma de sat potolit de sete. Cealaltă jumătate legându-se la ţeavă când votarăm primarul, dar vă spun eu, sigur apa aia n-are nici un gust.

           

            Măcar un timp câştigat, să fiu lăsat în pace retras în biroul meu, după ce le-am completat la toţi ai mei fişele de moştenitori valabile 70 de ani. De acum încolo, trag nădejde să nu apuce Ponta să strice legăturile ţărişoarei cu civilizaţia europeană! Că de-acolo ne-am luminat cu drepturile omului, de-a prins şpilul Dan Mircea Cipariu, minte slobodă şi s-a gândit (să-i dea Dumnezeu sănătate!) şi la autori.

            Opera scrisă.

            Mi-am legat ţeava cu robinetul spre partea deschisă şi, abia aştept să pice drepturile. Mai sunt câteva mici amănunte. Nişte procese pe rol. De completat un tabel, se rezolvă domol toate!

            Bun vinul, mi-a rămas gândul la el!  

Ţaranimănui

               Sunt lucruri bulversante. Se întâmplă în faţa ochilor noştrii stupefiaţi. O ţară ce credeam cu toţii că face paşi siguri spre stabilitate, lucrând cu migală la o construcţie ce părea democratică şi solidă, se dovedeşte doar un decor de carton şi rigips în care cei doi aventurieri pun în spectacol un scenariu, care nici măcar nu e al minţilor lor înfirbântate.

             Istoria e plină de sceleraţi şi dictatori, începând cu Nero ce a aprins Roma pentru a transpune în versuri, focul mistuitor.

            Umilitor, pentru noi ca popor, după un cizmar, să ne lăsăm prostiţi de un istoric ratat şi-un plagiator gregar!

            Mai rămâne să le facem statui şi să-i aplaudăm cu reverenţă. Suntem excluşi în Ţaranimănui, pe rând prin ordonanţă de urgenţă.

            Să ne trezim cât nu e prea târziu! Ne-au împietrit minciunile lui Ponta. Aud că s-a  mutat  Magheru viu de astăzi pe Vasile Conta.

            N-a mai putut să stea în oase, în ţintirim.

            Noi, când ieşim din case? Cu multe flori, până nu murim...

Puciul nu e lovitură de stat

                  Copylotul i-a cerut scuze Angelei Merkel înainte de a-şi potrivi ceasul pentru Bruxelles.

            „Sunt oameni care depind de fundul pe care-şi aşează scaunul!”

L-am citat pe avocatul Bolcaş, el rostind această frază memorabilă, desigur într-un alt context.

            În contextul de care vorbim, se înţelege că gura spurcată a copylotului, cu capul plin de ghilimele şi puciuri, a gândit răspunsul la îngrijorarea cancelarului cu ce a avut la îndemână susţinut în scaunul de premier.

            Bietul scaun, ce poate duce şi el!

            Cum să acuzi marele lider european că n-are informaţii abilitate!? Un om de stat adevărat ia informaţiile în original, nu, plagiate!

            Sfaturi practice pentru Ponta de la preşedintele interimar, luate ieri, iulie zece, sub pălimar la Cotroceni, la un pahar de şampanie rece:

            Constituţia nu se joacă pe sârmă!

            Ţara nu e o corabie fără cârmă!

            În Parlamentul votul s-a licitat democrat!

şi:

            Puciul nu e lovitură de stat!