Trupul gol şi suplu, perfect desenat dedesubtul
rochiei negre, nu părea stingherit de privirea-mi iscoditoare. Aşezată picior
peste picior în scaun, lângă scara de lemn ce m-a urcat la etaj, patroana localului susţinea parcă
un ritual, corect alcătuit din mişcări destinse care parcă, fără voia ei, eliberau
discret sub croiala îndrăzneaţă, albul pictural fosforescent al pielii. Linii
alungite, uşor curbate, încurajau excursul pe care ochiul meu şi-l ingăduia
înainte de a recunoaşte că ceeace percepuse din prima clipă, se împlinea la
superlativ. Sânii ei mici se cuibăriseră calzi în căuşul palmelor mele ce se
deschiseseră sub masă ca petalele unei flori. S-a ridicat în picioare apropiindu-se
de masa noastră. Am realizat scurt că sărbătoarea, numai a mea, se încheiase.
Dar conversaţia cu patroana, chiar
dacă a pierdut în intimitate, mi-a întărit convingerea că am în faţă un om
deosebit. Se întrezărea avocatul din cealaltă profesie a ei, liberală. Nici nu se putea altfel. Nimeni nu-şi
asumă uşor o aventură care te poate pierde pe drum. Cum poate fi cultura – o
afacere?
Coborât pe pământ, mă aflam aseară
într-un local în care intrasem numai de două ori. Librăria/Ceainăria "La librarie Mon Cher". Mă
adusese acolo Lecţia lui Eugen Ionescu. Spun asta, ca să nu fiu obligat să
recunosc faptul că practic Nae, prietenul meu era cel care mă scosese din casă.
Traversasem oraşul pe jos printre fulgii primei zăpezi. Când am ajuns, spaţiul
nu tocmai darnic dar plăcut, mobilat cu gust şi întotdeauna dăruit cu o muzică
bună, era deja umplut de multe perechi de tineri. Tineri frumoşi şi cuminţi ce
se sorbeau din ochi pe măsură ce se încălzeau cu ceaiuri aromate, sau licori speciale
ce scădeau proporţional în pahar. Trebuie să recunosc, pe vremea mea fetele nu
erau atât de frumoase. Poate, vinovat fumul de la ţigară, sau fulgii de nea ce
dansau besmetic prin geam în oglinda de-afară.
Lectura piesei, însufleţită mai ales
de superba actriţă Luminiţa Borta, mi-a readus in memorie tinereţea îndrăgostitului
de mine, permanent şi absurd de nemărturisit.
Spre deosebire de personajul din
piesă, eu nu am ştiut niciodată să adun şi, de aceea am să scad o seară frumoasă
şi un nume AMI, exotic, de La librarie mon cher şi nemărturisit din lunga mea listă.
Ce nume frumos are patroana!
