Rubrica prietenilor.
Din Lotul Albaştrilor
Mă tăiasem la deget şi
în cameră a năvălit miros de pădure în primăvară. Privirea aruncată pe fereastră
afară, s-a umplut de uimire. Ningea. Fularul, căciula, mănuşile şi bocancii îmblăniţi.
Repede fericitule, îmi spuneam, să vezi prima ninsoare!
Afară ploua cu stropi mari şi grei.
Cerul luminat de fulgere se cutremura fricos astupânduşi urechile de zgomotul
tunetelor lungi. M-am întors în casă. Pelerina, umbrela...
Cerul era albastru, sticlos. Un ger muşcător
îngheţase bălţile ploii trecute. Soarele spânzura rânjind obraznic cu toţi dinţii.
Biciuit de frig am intrat în cameră. Am
descoperit în calendarul din perete cifra 21. Dedesubt, nu era anunţată nici o
lună. Era inutil să-l răsfoiesc. Din el rămăsese doar fila aceea stingheră.
Cu inima pitică m-am cuibărit
în locul doar de mine ştiut, la pândă, să văd dacă mai vine o zi de mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu