Je m'en fiche

           – Credeţi că interesează pe vre-un român plagiatul meu sau al doamnei Andronescu?... Aşa câştigă ARD-ul alegerile?”...  Zâmbeşte şmechereşte, se înmoaie şi dă din umeri nevinovat Pontonel, proţăpind gardul, ca o momâie fericită în faţa unui stol de ciori, gata să înghită perlele cât căcărezele de oaie ce le scoate la foc automat premierul, când se trezeşte cu microfonul la gură.

          – Asta e! Je m'en fiche!... N-a continuat, n-a riscat pe afiş... “popor de proşti!” Toate au o măsură. Ştii? Cunoşti!

          Sunt votanţi şi mai buni, şi mai răi. Nimeni nu alege popândăi comandanţi de oşti.

          În Ţara de dincolo de negură, un popor vegetal nu poate fi decât cu ochii legaţi. Şi dacă tot nu vede şi nu înţelege nimic, luni, e oficial, alege la vot, pe cel mai voinic în minciuni dintre candidaţi. Apoi, după petrecerea de joi, intrăm toţi în linie dreaptă cu rugăciuni şi post. Pânâ-n ajun de Crăciun, când aşteaptăm cu rost APOCALIPSA. 

           Rostul e, scapăm sau nu? De-am ştii dinnainte n-am mai cumpăra bradul.