luni, 17 decembrie 2012

Întristarea neamului



            O zi mohorâtă. Întrucâtva, uşor date peste cap, scenografia şi planurile regizorale. Măcar de-ar fi fost zăpadă şi viscol, cu drumurile blocate şi armata uselină  pe tancuri să descindă victorioasă sub comanda Generalului Oprea, cu plugul în faţă şi tulumbele de împrăştiat zăpada, ca să revendice mandatul premierului Ponta, la Cotroceni. N-a fost posibil să urci în tren viforniţa din fundul Moldovei, numai de dragul spectacolului. Abia de-ar fi cârtit cârtitorii, s-ar fi spus că USL-ul a adus pe şest de la ruşi, răsuflarea otrăvită, în inima Bucureştilor.

          Şi nici preşedintele, nu ştiu ce l-a găsit! După ce întreaga campania a afirmat că la consultări cheamă separat partidele, în tête-à-tête şi nicidecum cualiţiile, s-a întors şi a chemat combatanţii pe toţi odată, la o oră matinală nepotrivită, stricându-i se pare lui Crin visul la o serata romantică, afectându-i dreptul la identitate marelui absent şi, transformând gloriosul moment într-o reuniune colhoznică.

          Le-am văzut privirile marcate, parcă figurile încruntate ale delegaţilor, în salonul oficial al palatului, citiseră la intrare un document secret cu orarul apocalipsei.

          Însuşi Pontonel nu era stăpân pe el, îi curgea nasul, s-a ridicat în picioare şi i-a înmânt preşedintelui, discret, un dosar de la Androneasca, cu antet, să-l păstreze la el în fişet.

          Sincer să fiu semnalele nu-s optimiste pentru guvernare. Şi nu ne-ajută nici Crăciunul. Se pare că anul ăsta porcul are şoriciul tare şi nu-i oportun să-l înghiţi.

Notă:


            Am aflat pe surse că voi renunţa în curând la comentarii politice. Se pare că opiniile mele de pe blog nu rezonează cu cele ale majorităţii votante. N-aş vrea să contribui suplimentar la întristarea neamului.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu