Ieri, în chiuveta din baie, un milion de furnici ca o turmă de elefanţi fumând
pipă într-un luminiş al deşertului, aşteptau. E sigur, cuvintele de început ale
lumii îşi amestecaseră literele şi, în nisipul de pe acea plajă, vegetau. Îşi
pierduseră chipurile adevărate şi colcăiau ca nişte viermi ce scurseseră mătasea
din trupurile lor vii.
O putere străină, din împărăţia
hazardului, împletise firele într-o pânză groasă de păianjen cu care acoperise ca
o gogoaşă gaura neagră ce se căscase în soare.
Priveam năucit pe fundul
chiuvetei, în acea vale a plângerii, cum din trupurile lor negre furnicile, orientându-se
greu pe şenile, încercau să alcătuiască într-un efort al minţii prima literă din
alfabet. Ca un semnal de avertizare sau un semn de iertare, către nicăieri.
Cănd conturul deja se
apropiase de margine şi litera aproape că se adunase în trup compact, s-a spart
gogoaşa. Ape tulburi au ţâşnit din cotloanele cerului
rostogolind bolovani. Fiecare bolovan însoţit
de un fluture sau înger, nu se mai distingea liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu