Nici pisicile nu se mai uită la televizor.
Sunt lucruri în
istoria unui popor, care îi pot schimba cursul, opţiunile, până la urmă viaţa
însăşi. Nu-i bun începutul, e convenţional, plin de didacticism. Cuvântul, ca
să nu plictisească, trebuie să penetreze ca o idee simplă care ţi-a venit, un
spot luminos în noaptea minţii, capabil să alcătuiască un nou început.
Biserica spre pildă –, cât de mult a
însemnat instaurând reguli, norme precise şi împartăşind taina Celui Divin; s-au
scrierea –, pasul uriaş, puntea dialogului dintre veacuri; sau explozia în desfăşurare
–, bumul de neevaluat al internetului.
Revoluţiile, de orice fel, sunt desăvârşite
de reforme. Aici se amestecă, nu totdeauna fericit, politicul. Una din
demonstraţiile cele mai uşor de făcut pentru că se întâmplă sub ochii noştrii,
se poate aplica televiziunilor. Se vorbeşte mult, s-a vorbit destul şi inutil,
despre reforma statului, reforma sistemului de învăţământ, reforma sănătăţii,
reforma justiţiei, dar n-am auzit nimic despre reforma televiziunii.
Nu ştiu dacă de acolo trebuia început,
dar pâlnia aia dreptunghiulară prin care se insinuiază viermele, târându-se
prin studiouri, agresându-ne ca un animal monstruos şi impregnându-ne existenţa
se cuvine a fi oprită
Şi ce simplu ar fi, fără costuri, fără
sacrificii! De mâine seară, să epilăm prin omisie picioarele dizgraţioase ale
miriapodului, să-l deposedăm de excrescenţele cu care atinge murdărind sticla şi,
să-l lăsăm să colcăie în limbajul lui sordid, doar în propria casă unde să-şi
facă legi scrise şi sinecuri doar pentru el şi eventual preşedinte.
Dacă pe ogurul arat proaspăt am pune sămânţă
de flori, am planta meri şi viţă de vie, am redescoperii bucuriile vieţii şi plăcerea
de a cânta, dacă l-am redescoperii pe Nichita sau pe fiecare din noi, am opta
pentru viitor.
Sunt lucruri în istoria unui popor...
Notă: Se pare că
vinul şi cele porceşti...
Da care-i treaba cu motanul?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu